Din șlapi și bermude noi, făcurăm deputat de soi

Catapulta politică funcționează de minune. Din nimic și din nimeni sunt azvârliți peste zidurile democrației specimene care se întrupează apoi în politicieni de soi. Important e să aibă mentorii potriviți care să îi apuce de turul pantalonilor și să îi agațe în funcții. De acolo, odată ce prind mirosul și cheagul intereselor, încep să se dezmeticească și să facă primii pași pe propriile picioare, urmându-și îndeaproape instinctele parvenitismului care i-au făcut politicienii de astăzi.

Dintr-o asemenea negură au ieșit și vor ieși în continuare mulți. Cu trădarea tipărită bine în ADN-ul politic, ghidându-se tot timpul după politica "micii ciupeli", specimenele se adaptează din patru în patru ani, dezvoltând abilități excepționale de căpușare electorală. Relațiile, interesele, prieteniile și cumetriile le lubrifiază traseele dintr-un partid în altul, dintr-o funcție în alta.

Deputatul UNPR Florin Gheorghe nu e străin de acest slalom pe pârtiile politice constănțene. Pus în picioare de mentorul său Dănuț Moisoiu, un alt pedist, pedelist care a șerpuit mandate întregi prin consiliul local cărând voturile PD/PDL-ului la jupânii pesediști, Florin Gheorghe a rămas în istoria Consiliului Local drept consilierul care și-a preluat mandatul în papuci de plajă, bermude și maiou. Din costumația de Copacabana avea însă, să se nască un "om politic" de soi, încununându-și debutul politic cu excluderi, scandaluri și acuzații de trădare. Sub atenta îndrumare a "creatorului" său, Gheorghe a deprins arta navigării politice. Imediat ce a fost uns "consilier local", în același an, a fost dat afară din PDL, pentru a reveni apoi în 2011 pe cai mari sub aripa lui Gigi Chiru. Care de altfel l-a aruncat în lupta pentru Consiliul Județean Constanța, promițându-i pentru sacrificiul său o candidatură la parlamentare într-un colegiu eligibil. Așa a ajuns Florin Gheorghe deputat în 2012. Nu a putut rezista mult în partidul care l-a catapultat în Parlament și doi ani mai târziu i-a spus ADIO! A plecat din PDL pentru a fi mai aproape de Elena Udrea, care de altfel l-a învestit la conducerea PMP Constanța. Nu a ținut mult însă nici această idilă, încheiată cu reproșuri și acuzații. Și astfel, în septembrie 2014, deputatul de Constanța își mută catrafusele în aspiratorul de membri și cadre numit UNPR. O uniune ce a absorbit pe nerăsuflate tot ce s-a scurs din alte partide, de la parlamentari, primari și consilieri până la simpli membri, crezând că zestrea de funcții îi va da o șansă într-o confruntare electorală directă.

Astfel, de pe meterezele lui Gabriel Oprea, Florin Gheorghe veghează la suflarea uneperistă de la Constanța. Iar gândurile sale de mărire nu se opresc aici, căci bătălia electorală de la anul îi poate aduce noi și noi provocări. Însă, nu încetez să mă întreb ce ar putea oferi Constanței personaje precum Tararache, Gheorghe, Condurățeanu? Oportuniști parașutați în funcții prin trădări și relații conjuncturale. Oameni care în veci nu ar fi putut, prin forțe proprii, prin munca lor, prin statutul lor de politicieni, să acceadă acolo. Nu este exclus să îi vedem pe stimabilii bătându-ne la uși pentru a le da votul. Căci, bineînțeles, ei sunt cei mai buni pentru Constanța. Și din profunzimea sentimentelor lor, coagulate sub un strat consistent de profesionalism, cinste și onestitate, ne vor zâmbi de pe afișe, în timp ce urme zdravene de aracet li se vor usca la gură.