Inna: "Mi-e milă de mine…"

Inna a fost în vizită la spitalul de copii Marie Curie, unde a dat piept cu realitatea cruntă. Micuții pacienți de acolo au impresionat-o atât de profund, încât a pus-o pe gânduri. Iată ce a scris Inna pe site-ul de socializare:

"Mi-e milă de mine însămi... (etajul 5). Mi-am dat seama de lucrul acesta acum 2 zile când i-am promis colegului meu Cornel că merg să cânt colinde pe un câmp de luptă și mă refer la Spitalul Marie Curie, etajul 5. Mărturisesc, am fost emoționată pentru că nu am știut de la început care ar fi trebuit să fie comportamentul meu. Am pășit pe holul spitalului incognito și neanunțată oficial. Eram atât de… Alexandra, încât atunci când un băiețel mi-a cerut un autograf, aproape că nu înțelegeam ce ar trebui să fac. Am ajuns la etajul 5. O fetiță haioasă ne face primirea și se oferă să ne prezinte toată secția, împărțită în mai multe ca-mere de tratament.

Fără să am contact cu primul copilaș, o forță îmi insuflă într-o secundă calități pe care la un moment în viață, uit că le am: curaj, dorință, bucurie. Am știut din acel moment de ce mă aflu acolo.

Cineva din Londra s-a oferit să trimită, prin intermediul unei tinere românce, cea care i-a propus lui Cornel vizita, câteva cadouri simbolice, ambalate în cutii de pantofi.

Eu, personal, am venit cu mâna goală… dar cu sufletul plin…

După ce am făcut poze cu toți cei care și-au dorit, am invitat, stingherită, pe toată lumea, (părinți, copii și cadre medicale), în mijlocul secției. Voiam SĂ CÂNT! Doamne, ce scurt, dar lung a fost momentul în care Claudiu a dat tonul de chitară, iar Octav l-a urmat entuziasmat.

Toată lumea în jurul nostru, a sosit momentul. Claudiu la chitară, Octav la percuție, eu cu vocea, iar Cornel mai șoptea și el câte trei cuvinte-backing vocal.

Prima notă cântată a declanșat reacție pozitivă și zâmbete, ceea ce m-a motivat să-mi schițez în cap o listă cu piese pe care nu le pregătisem pentru vizită și pe care voiam să le cânt neapărat. Totul s-a transformat pe parcurs într-o mini petrecere de Crăciun: copiii cântau și se mișcau în jurul meu, mamele mă sorbeau din priviri și mă priveau cu admirație. În gândul meu spu-neam YES! YES! YES! Am terminat colindele și am trecut la piese de-ale mele pe care le-am ales cu Claudiu, într-un limbaj al privirilor. Eram în lumea mea… Eram fericită și ei erau, cel puțin pentru câteva minute, fericiți! Le-am mulțumit că m-au primit, și-am plecat cu trupul, căci gândul mi-a rămas acolo…

Pe seară am ajuns acasă și o serie de dezamăgiri la adresa mea nu mi-au dat pace până când am adormit… Am început să mă gândesc la faptul că dintre mine și ei… EU sunt cea slabă, EU sunt cea mai neajutorată și eu sunt prima care, de nenumărate ori, renunță la luptă…

EU sunt cea care mă trezesc în majoritatea dimineților nemulțumită de cum îmi stă părul, iar dacă trebuie să aștept la semafor de două ori, mă enervez.

Mi-e milă de mine însămi… Ei sunt exemple pentru mine și aș face bine să le cer autografe cât mai am timp…", scrie libertatea.ro.