Vreau să slăbesc!

De sex, nici nu mai vorbesc! Consoarta își plânge soarta. Afirmă (confirmă): "Nu actul în sine mă deranjează, ci apăsarea!" Când îi sugerez alte poziții, are o poziție ostilă! De fapt, opoziție totală...Mă alintă (și dezmiardă) "matahală", neștiind că verbul vine de la a șterge la...undeva!

Așadar, m-am hotărât: vreau să slăbesc!

Cu ce să încep? Cu un aperitiv! În definitiv, dacă vreau să fac sport, trebuie să am forță, nu? Corpul trebuie hrănit! Ca atare, o primă alergare. Evident, până la frigider... Cum altfel să am o sănătate de fier? Țuști pe cremvurști! Cantitatea consumată, pusă cap la cap, ar acoperi distanța bucătărie – sufragerie. Evident, tur - retur. Încep să reduc și cantitatea de pâine. Normal, de mâine, că nu-mi vine altă rimă. Ba da: poimâine. Sau răspoimâine... Ce bogată e limba asta românească. Dar și bucătăria! Așa, era să uit: tăria! Acum circulă pe internet, o glumă bună: dacă ți-e frică să te îngrași, ia o sută de grame de tărie. Elimină... frica! Asta la micul dejun. Chiar, cine o fi inventat formula asta de "mic" dejun?

Despre gustare, prânz, cină, mizilicul de dinainte de culcare, data viitoare.

Eu, când am citit destăinuirea aceea, în care bărbatul spune că soția sa și-a propus ca în patru săptămâni să slăbească și până acum a pierdut...trei, am râs o săptămână. Și râsul îngrașă, nu?

Ananie  GAGNIUC