Ursul și masa de prânz

Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumusețile naturii:

- Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale drăguțe!

La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate. Când se întoarce, vede un urs ca-n povești: mare, frumos, sănătos și cu poftă de mâncare.

Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiție fizică, așa că îl urmează conștiincios… Tipul era atât de îngrozit, încât la un moment dat se impiedică și cade.

Ursul îl apucase deja de un picior, așa că omul, paralizat de frică, răcnește:

- Doamneeee!

În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheță în poziția în care se afla, pădurea rămase neclintită și o lumină se revărsă din cer.

Tipul, șocat, auzi o voce:

- Mi-ai negat existența toată viața, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată Creația Mea pe seama întâmplării cosmice… Vrei acum să te salvez? Cum să te consider credincios cu adevărat?

Ateul se uită fix în lumină și răspunse:

- Aș fi ipocrit să îți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuși într-un fel să devină ursul creștin?

- Foarte bine, răspunse vocea.

Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni.

Ursul îl eliberă din ghearele sale, își împreună labele din față și spuse:

- Doamne, binecuvântează aceste bucate… Amin!