Un nebun a scăpat de la sanatoriu

Un nebun scapă de la sanatoriu. Noapte. Se pune pe urmărit o femeie. Femeia simte că e urmărită, nebunul după ea. Tipa grăbește pasul, nebunul după ea, fuge disperată, fuge ca şi cum ar fi urmărită de apocalipsă, fuge de parcă toată viața ei ar fi fugit, fuge fără să vadă nimic, fără să gândească, fără să simtă, dar fuge disperat şi lacrimile îi curg șiroaie şi îi cad pantofii şi i se rup hainele. Nebunul fuge după ea şi o prinde.

O proptește de un perete, se uită atent şi cu o privire criminală la ea, se uită în ochii femeii care erau mai mult morți decât vii. Femeia era așa de speriată încât aproape că nu mai respira. El o întreabă:

- Ești vie?

Cu o ultimă licărire de speranță şi cu glasul deznădăjduit ea îi răspunde:

- Da.

La care nebunul:

- Şi atunci de ce nu faci struguri?