Reclamație la salvamar

Pe plaja plină de turiști, un salvamar scrutează orizontul. Un turist nervos se apropie de salvamar.

- Auzi, dom’le!

- Da, dom’le, zi!

- Vreau să fac o reclamație.

- La salvamar?!

- Da!

- Spuneți!

- Da’ uită-te, dom’le, la mine când vorbesc cu tine.

- Nu pot, că trebuie să mă chiombesc spre larg, pe mare, să nu se înece vreunu’.

- E, tot asta vreau și eu să reclam.

- Ce?!

- M-am înecat ieri și nu m-a salvat nimeni.

- Aoleo, v-ați înecat ieri?!

- Da!

- Păi, atunci, cum sunteți acum, aici?!

- E, până la urmă m-am salvat singur, de aceea vreau să reclam că nu am fost salvat de niciun salvamar.

- Unde v-ați înecat, dom’le, cum s-a întâmplat?

- Așa, deci, am venit pe litoral, ca turistu’, și aseară când luam masa la restaurant, m-am înecat cu ciorbă.

- A, păi, atunci nu-i treaba noastră.

- Cum așa, da’ a cui?!

- Salvamarii salvează lumea de la înec numai din mare, aici, pe plajă.

- Cum, dom’le, adică trebuia să vin cu ciorba de la restaurant s-o mănânc în mare, trebuia să înot cu ciorba-n mână printre valuri?!

- Da!

- Nu puteam să înot cu farfuria de ciorbă în mână, c-o vărsam. Unde mai pui că marea-i sărată și dacă-mi săreau stropi de apă de mare în ciorbă, ce făceam, că io mănânc fără sare.

- Ca să puteți fi salvat de salvamari trebuia să fiți în apă, în mare.

- Păi, stai, dom’le, dacă eram la munte, ce făceam, mă cocoțam cu ciorba în vârful muntelui?

- Sigur, doar că acolo nu vă salvau salvamarii.

- Da’ cine?!

- La munte e salvamontul.

- A, da, aveți dreptate.

- Păi, da!

- Auzi, da’ dacă la mare e salvamar și la munte e salvamont, la mine la țară avem gârlă, acolo cum îi zice, salvagârlă?!

Roland VOINESCU