Jurnalul unui turist american, în Europa

VENEȚIA. Am sosit în oraș după o ploaie torențială, cred. Toate străzile sunt inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea, barcagiii sunt foarte veseli și cântă niște canțonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi și broasca de la ușa camerei orăcăie îngrozitor. 

LONDRA. La Londra n-am văzut nimic din cauza ceții. În ultima zi, ceața s-a ridicat pentru câteva secunde și am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat. 

MADRID. Orașul este frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre și statui arteziene. Au și un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreți, ospitalieri și se numesc români. 

PARIS. După câte îmi aduc aminte de la școală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor și renumitelor franțuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru și care reprezintă o italiancă urâțică ce zâmbește tâmp. 

PRAGA . La Praga am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o șuncă de neuitat... 

BUCUREȘTI. Ghidul pe care-l am la mine, apărut la New York, îmi prezintă Bucureștiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greșeală. În Gara de Nord se vorbește mult turcește, ceea ce mă face să cred că nu sunt în București, ci la Frankfurt pe Main...