Foiletonul zilei: Pomul copt și omul bun

Degeaba îmi merge pana la scris, dacă nu știu să fac o pană la mașină! Ieri mergeam pe minunata și fascinanta autostradă Strâmbeni – Corbeanca, nu cu mai mult de 40 de km la oră, deși nu erau restricții de viteză. Poate doar pentru că drumul național era ca-n palmă. Adică... brăzdat, cu bătături, plin de zbârcituri și denivelări, o mândrie pentru întreaga Românie, odată ce ne face (și prin asta), unici în Europa.
Traseul, m-am gândit eu, s-ar fi tânguit, dacă ar fi vorbit, la modul: "Sunt prost de dau în gropi!" La un moment (nefericit) dat, am accelerat. O groapă, cam de înălțimea lui Boc, mi-a dislocat umărul din stânga și proteza din gură. În dreapta, soției i s-a declanșat dispozitivul oral de foc automat și scos flăcări. Din spate, soacră-mea m-a jignit: "Poetule! Scriitoraș de doi bani!" Cum să le fac să tacă? E ca și cum ai încerca să bați un cui în perete, cu un burete... M-am opărit și m-am oprit, proptit de un pom. Evident, copt. Pomul copt și omul...bum!
A venit, după nici trei ore, un echipaj de la Poliția rutieră care, paradoxal, m-a recunoscut. "Aaa, dumneata ești! Marele scriitor de satiră și umor A. G. ! Ce onoare! Vrei să te scoatem din șanț, nu?... Ia mai spune pe aia cu polițistul, care era așa de prost, că și-au dat și colegii lui seama!" Apoi m-au îndemnat să mai scriu, până revin ei, că au o urgență, cu două mașini străine, pline de blonde, care s-au dat pe spate... Stau și acum, cu mașina scrum, la margine de drum, pomul copt și omul bun. Și invers. Și jur să nu mai scriu nici măcar un vers!
Ananie GAGNIUC