De ce am dat-o afară pe secretară

Acum două săptămâni a fost ziua mea. Când m-am trezit dimineața nu mă simțeam prea bine dar speram că soția o să-mi cânte "Mulți ani trăiască!" și eventual o să-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici măcar bună dimineața... Copiii s-au așezat la micul dejun fără să mă felicite.

Am ajuns deprimat la birou, când am intrat pe ușă, secretara plină de euforie mi-a zis "La mulți ani!"... M-am simțit un pic mai bine, măcar ea și-a adus aminte de ziua mea... Am lucrat normal și spre dezamăgirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat să mă felicite.

Aproape de prânz secretara a intrat la mine în birou și mi-a zis: "Ce ar fi să mergem să mâncăm împreună". I-am răspuns că e cea mai bună propunere pe care am auzit-o în toată ziua și am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mâncat bine, am băut și ne-am distrat de minune. În mașină, în drum spre birou, ea mi-a zis: "Într-așa o zi specială de ce să ne mai întoarcem la birou, mai bine vino la mine acasă și continuăm să ne distrăm!"... "Bine!", am zis, "hai, și așa mai bem câte un păhărel"... Odată ajunși în apartamentul secretarei mi-a zis: "Sper că nu te deranjează dacă am să mă simt mai comodă"... "Nuuuu, nici o problemă", i-am răspuns, iar în sinea mea mă gândeam că o să fie o experiență interesantă. Ea a intrat în dormitor și după câteva clipe a ieșit... cu un tort imens cu lumânări, urmată de soția mea, copiii, prieteni și rude, care cântau în cor "La mulți ani!"... iar eu stăteam ca un idiot în curu’ gol, în mijlocul sufrageriei...

Ăsta e motivul pentru care am dat-o afară pe secretară...

Cu sentimentele mele nu se joacă nimeni!!!