Cu unele meserii chiar nu e de glumit

Cică luni dimineața, la prima oră, în biroul maistrului vidanjor sună telefonul.

- "Alo, alo, dom’le, la intersecția străzilor Parpalache cu Groapa Neagră s-a-nfundat un canal și e nenorocire. Locatarii din patru blocuri sunt în suferință. Refulează, dom’le".

- "OK, OK, venim imediat".

Apoi maistrul către ucenic:

- "Băiete, adu trusa de scule." Cară ucenicul din greu trusa.

- "Nu aici, băiete, la mașină că plecăm pe teren". Târâie ucenicul trusa la mașină. Ajung ei la locul cu pricina, ridică maistrul capacul și... canalul plin ochi cu rahat.

- "Băiete, adu trusa de scule de la mașină".

Cară ucenicul din greu trusa lângă canal.

- "Băiete, fii atent la mine". Își suflecă maistrul mânecile, coboară în canal, își ține nasul cu mâna și... capul la fund. Iese după vreun minut.

- "Cheie de paiș’pe." Ia cheia întinsă și... capul la fund. După alt minut.

- "Șarpele." Ia capătul șarpelui și... capul la fund.

După încă vreun minut se aude zgomotul specific și canalul se golește de rahat. Iese maistrul mândru pe margine, se șterge cu dosul palmei pe obraji și frunte, se scutură, îl bate părintește pe umăr pe ucenic și-i spune.

- "Băiete, ascultă aici la mine. Să pui mâna să-nveți meserie că altfel toată viața numa’ o să cari la trusa aia de scule."