Bulă şi Dumnezeu

Satul lui Bulă era amenințat de viitură. Toată lumea alerga disperată să-şi salveze bunurile şi pe ei înșiși din calea prăpădului, numai Bulă, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui îl întreabă:

- Ce faci, Bulă? Nu vezi că vin apele peste noi? Fugi, salvează-te!

- Nici nu mă gândesc! Eu stau aici cuminte, că mă salvează Dumnezeu…

Zis şi făcut. Vin șuvoaiele peste sat. Bulă se urcă pe acoperișul casei şi stă şi așteaptă.

Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barcă de salvare.

- Ce faci, Bulă, acolo sus? Sari în barcă, altfel ai să te îneci!

- Nu, rămân aici! Dumnezeu e mare şi puternic şi mă va salva!

- Treaba ta!

Mai stă ce mai stă, trece şi cea de-a doua barcă pe lângă el.

- Hai, Bulă, sari în barcă şi salvează-te!

- Nu, nu! Dumnezeu e mare şi mă va salva!

- Mă, Bulă, ești nebun, hai odată, că te ia apa!

- Nu! Pleacă şi a doua barcă.

La cea de a treia barcă, povestea se repetă. Apoi, Bulă moare înecat şi ajunge în Rai. Ajuns la porțile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere şi cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu.

- Păi bine, Doamne! Eu mă rog atâta la tine… îți dau toată încrederea mea şi tu mă lași să mor?

- Cum ziceai că te cheamă? întreabă Dumnezeu.

- Bulă.

Caută Dumnezeu în registrul lui şi găsește numele lui Bulă.

- Măi, Bulă, nu știu cum să-ţi spun… dar la mine aici scrie că ţi-am trimis trei bărci!