Agentul de stradă

Agentul se propti pe linia continuă, conti-nuând să fluiere, spre a opri bolidul.

Când șoferul puse frână, chiar lângă agent, șapca acestuia ajunse tocmai hăt, sus, într-un cuib de barză de pe stâlpul de iluminat. Agentul salută politicos, se prezentă și "deliberă":

"Mult stimate conducător auto, dar ce mașină bengoasă aveți!" "Nu-i a mea, e furată!" "Ei, nu spuneți așa, spuneți că e în leasing." "E, pe mă-ta! Și mă-ta are cratimă."

Agentul își drese glasul și, normal, glăsui: "Cum adică, e pe mă-ta? Cum să fie mașina pe mama? Și-apoi, pentru asta trebuie să intrați cu mașina în cimitir, Dumnezeu s-o ierte!". "Auzi, curcanule, mă mai ții mult, că abia am prins 140 la oră. Mă grăbesc să ajung la o înmormântare." "Poate a dvs., cu viteza asta. Nu cumva mirosiți și a alcool? Dacă da, haideți, că fac și eu cinste!" "Auzi, curcane, îți dau eu bani de-un visichi, că tu, cu «căciula de bani» pe care-i iei, abia îți cumperi căciula! Hai, lasă-mă să plec!" "Vă las", rosti, amabil, Nagâț, "nu înainte de a-mi spune o poantă cu polițiști. Toată lumea zice de noi, că capacitatea noastră intelectuală duce la concluzia, oarecum împărtășită, de prostie..."

"Bine, îți spun și plec. Cică un polițai era așa de prost că și-au dat și colegii lui seama!"

Plin de fumul și praful lăsate de mini-naveta stradală, agentul Nagâț zâmbi satisfăcut, dar și cu un gust amar. Dacă l-ar fi văzut domn ministru, l-ar fi avansat ajunct! Sau adjunct?

Ananie GAGNIUC