Serialul "Epoleți de azur"

Zbor frânt în spirala morții! "O, Cerule, plângi și tu odată cu noi…"

10911
Zbor frânt în spirala morții!
Prezentăm, în episodul de astăzi al serialului "Epoleți de azur", un accident de zbor petrecut acum mai bine de patru decenii, mai exact în data de 13 iulie 1976. Un eveniment ce a afectat psihicul piloților militari ce zburau avioane supersonice MiG-21, survenit la puțin timp după decesul maiorului Dumitru Costache, din ziua de 20 mai 1976.

Am coborât din tren în gara Fetești și am mers pe jos până la hotelul din imediata apropiere a gării unde m-am cazat. Aveam la dispoziție aproape o săptămână să verific mai mulți candidați din oraș, fete și băieți, care doreau să devină cadre militare, pe diferite specialități. În primele două, trei zile am notat părerea diverselor persoane despre cei cărora trebuia să le întocmesc un dosar până când una dintre candidate, o fată, mi-a făcut o invitație acasă, să-i cunosc familia.

Iuliana era minionă ca statură, cu părul șaten și ochii verzi, veselă și optimistă, căreia îi întocmisem dosarul pentru admitere la Școala Militară de Ofițeri de Aviație "Aurel Vlaicu". După ce am terminat de completat chestionarele, m-a întrebat:

- Ce părere aveți? O să reușesc la examen?

- Sigur, i-am răspuns. Noi, la Centrul Militar Slobozia, doar întocmim dosarele. Urmează vizita medicală, probele sportive și examenul teoretic la Boboc.

- Nu am nicio emoție decât la vizita medicală. Mi-e teamă să nu mă respingă la "înălțime".

Iuliana avea rezultate foarte bune la învățătură. Terminase liceul cu media 9…

O amintire tulburătoare

Era luna mai când, îmbrăcat în ținuta militară de aviator, am urcat la etajul trei al unui bloc din apropierea gării și am căutat apartamentul 29. Cum am urcat pe scări, la etajul trei, în stânga. Am apăsat butonul soneriei și, până să-mi deschidă cineva, mi-am aruncat ochii pe ușa alăturată unde era prinsă, deasupra vizorului cu "Ap. 30", o panglică neagră, o cruce și o legătură de busuioc. Pe o bucată de plastic alb, scria: "Fam. Radu"...

Chiar Iuliana mi-a deschis, veselă și dezinvoltă de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Am salutat-o cu un zâmbet larg și am arătat cu privirea spre ușa învecinată. Ea mi-a făcut semn să intru repede înăuntru și mi-a șoptit: "A murit băiatul vecinilor noștri. A căzut cu avionul la Mihail Kogălniceanu acum vreo cinci ani. Și de atunci părinții nu și-au mai revenit".

- Când s-a întâmplat?

- În vara lui 1976. Îl chema Ștefan. Radu Ștefan.

Imediat m-a străfulgerat prin minte acel eveniment tragic ce avusese loc cu câțiva ani mai înainte și de care mi-am amintit atunci, deodată, cu toate prelucrările și informările făcute de comandanții noștri…

De la Bacău, la Mihail Kogălniceanu

Radu Ștefan, zis "Fanaru", a văzut lumina zilei în orașul Fetești din Bărăgan, în anul 1952. După absolvirea Liceului teoretic din Fetești, a susținut examen de admitere la Școala Militară de Ofițeri Activi de Aviație "Aurel Vlaicu" de la Boboc, unde, din septembrie 1971, a devenit elev la secția "Naviganți". În cei trei ani de studii a acumulat cunoștințele teoretice necesare practicii în zbor pentru formarea sa ca pilot militar, zburând pe avioanele IAK-18, L-29 și MiG-15. În august 1974, a obținut brevetul de pilot militar pe avionul MiG-15, urmat de avansarea la gradul de locotenent aviator.

După absolvirea școlii de aviație, a fost repartizat la Centrul de Instrucție al Aviației de la Bacău pentru completarea celor 100 ore de zbor pe avioane cu reacție subsonice în vederea trecerii la zbor pe avionul supersonic. La Bacău, a zburat avioanele UTI MiG-15 și MiG-15, realizând un număr de aproximativ 70 ore de zbor, iar în perioada decembrie 1974 - februarie 1975, a parcurs "Cursul teoretic de cunoaștere a avionului MiG-21".

În lunile iunie - septembrie 1975, a urmat programul de trecere pe avionul supersonic MiG-21 RFMM, zburând 25 de ore (10 ore în dublă comandă și 15 ore în simplă comandă).

După absolvirea cursului de trecere pe avionul supersonic, împreună cu alți 12 colegi, s-a prezentat la Regimentul 57 Aviație Vânătoare de la Mihail Kogălniceanu. Toți cei 13 tineri piloți militari au aterizat pe 13 septembrie 1975 pe aerodromul dobrogean cu un avion militar de transport care a parcat la hangar. Acolo, tinerii locotenenți au coborât cu bagajele, fiind întâmpinați de comandantul regimentului, locotenent-colonel Iosif Rus, și alți ofițeri. Căpitanul Cireșel Jindiceanu i-a însoțit prin unitate, le-a arătat principalele clădiri și, în final, i-a invitat la restaurantul "Cupolă" din incinta Aeroportului civil…

Poveștile de la restaurantul "Tarom"

Majoritatea tinerilor ofițeri au locuit pentru început la hotelul "Tarom" de la pădure, iar mai apoi au primit repartiție la blocurile din apropierea garnizoanei. Ștefan a fost coleg de cameră cu Aurelian Dobre, zis "Rico", într-un apartament la parter, Panait Mareș, Viorel Teletin și Ilie Istrate au stat împreună în trei camere la etajul trei, în același bloc cu maiorul Vasile Drelciuc de la etajul unu…

Locotenenții promoției 1974 au continuat pregătirea pe avionul MiG-21 RFMM și pe avionul MiG-21 US, conform Planului de Zbor. Până la sfârșitul anului 1975, au mai executat fiecare cam 2-3 ore de zbor.

În anul următor, după zilele și nopțile cu zbor, piloții, atât cei mai în vârstă, cât și cei tineri, în drumul lor către blocurile din jurul garnizoanei, se mai opreau la restaurantul "Tarom" de la pădure.

Atmosfera era destinsă de fiecare dată, cei în vârstă se lăudau cu acrobațiile aeriene pe care le făceau în zbor, iar cei tineri îi ascultau fascinați. Posibil ca și locotenentul Ștefan Radu, de altfel un tânăr liniștit, să fi fost impulsionat în subconștient de poveștile celor mai mari și care, poate, i-au insuflat mai mult curaj în a executa zbor de acrobație la joasă înălțime. Cine știe!

Avion înfipt în pământ

A venit și ziua fatidică de 13 iulie 1976, o zi ca oricare alta, condiții meteo normale, numai bună de zbor. Ștefan avea planificate mai multe misiuni, între acestea și zbor de antrenament în zonă la înălțimi mici. A urcat în avionul MiG-21 pregătit de tehnicul Ion Păvăloiu și a decolat cu forțaj de pe pista aerodromului Mihail Kogălniceanu în zona indicată de conducătorul de zbor. În câteva minute, a ajuns deasupra localității Nuntași, strunind bolidul în viraje pe stânga și pe dreapta, apoi a vrut să execute un tonou în urcare, în șandelă, iar când avionul a ajuns pe spate…

N-a mai apucat să comunice nimic la radio și nici nu a mai acționat comenzile. Pilotul s-a înșurubat odată cu supersonicul MiG-21 M nr. 905 în aerul limpede al zilei într-o spirală spre pământ. O spirală a morții…

Avionul a căzut vertical și s-a înfipt în pământ la câțiva metri de șosea…

Locotenentul Ștefan Radu, zis "Fanaru", a fost înmormântat la Fetești. Acolo, în cimitirul înțesat de lume, între atâția colegi aviatori, locotenent-colonelul Gheorghe Săvoiu a citit un emoționant necrolog. Cerul era senin, fără pic de nor, iar când Săvoiu a ajuns să rostească memorabilele cuvinte "O, Cerule, plângi și tu odată cu noi…", deodată a început să plouă, moment în care un murmur a cuprins pe toți cei prezenți și mulți dintre ei au izbucnit în plâns…

XXX

Iuliana n-a reușit la examen. A căzut la "înălțime", așa cum s-a întâmplat cu vecinul ei cu câțiva ani înainte în acea spirală a unui zbor de acrobație la joasă înălțime, metaforic vorbind. Visul ei de a deveni pilot militar s-a frânt atunci când membrii comisiei medicale i-au dat un diagnostic greu de acceptat: nu avea înălțimea minimă obligatorie, îi mai trebuiau doi centimetri!

Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE, ARPIA - Filiala Constanța

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.1267 secunde