Tragedia de care își amintește un oraș întreg, de Ziua Pompierilor
1158
Ziua de 13 septembrie 1848 a fost și va rămâne un reper fundamental în conștiința națională a românilor. De atunci, actul eroic al pompierilor militari împotriva invaziei otomane este un prilej de sărbătoare.
Ca în fiecare an, pe data de 13 septembrie, constănțenii vor petrece alături de pompieri, care vor face exerciții demonstrative, vor defila și vor depune coroane la monumentul eroilor. Însă această zi ascunde și povești triste, nespuse sau uitate de constănțeni. La Medgidia, Ziua Pompierilor aduce multă tristețe în sufletele locuitorilor. Asta după ce, în urmă cu mai bine de 15 ani în urmă, au fost martorii unei adevărate tragedii.
Ca în fiecare an, pe data de 13 septembrie, constănțenii vor petrece alături de pompieri, care vor face exerciții demonstrative, vor defila și vor depune coroane la monumentul eroilor. Însă această zi ascunde și povești triste, nespuse sau uitate de constănțeni. La Medgidia, Ziua Pompierilor aduce multă tristețe în sufletele locuitorilor. Asta după ce, în urmă cu mai bine de 15 ani în urmă, au fost martorii unei adevărate tragedii.
Pe 5 aprilie 1996, Iulian Popa, comandant al unității de pompieri de la Medgidia, era pe picior de plecare când a sunat alarma. A decis să nu-și aștepte schimbul și să meargă spre locul incendiului, silozul de la Nazarcea. O celulă plină cu cereale fumega de zile bune, din câte spun martorii, însă s-a aprins cu adevărat în acea zi de 5 aprilie.
Doi pompieri au murit din cauza imprudenței
Celula, având forma unui cilindru înalt de aproximativ 20 de metri și cu o lățime de șase metri, s-a autoa-prins treptat din cauza imprudenței celor care au aruncat cerealele, uitând să pornească sistemul de ventilație.
Ajungând la locul incendiului, pompierii s-au urcat pe încăperea de deasupra silozului, pentru a putea stinge focul eficient.
După câteva minute, celula a explodat violent, izbindu-i pe pom-pieri de pereți. Pentru comandantul Iulian Popa, de 23 de ani, și colegul său, Dumitru Doiciu, de doar 20 de ani, lucrurile aveau să ia o întorsătură tragică.
Explozia a fost atât de puternică, încât cei doi au fost izbiți de plafonul încăperii pe care se aflau, și apoi au fost aruncați în celulă, în flăcări. După doar câteva secunde, tavanul a căzut peste ei, sub ochii colegilor, care priveau neputincioși. Abia după două ore de luptat cu flăcări și apoi, de îndepărtare a molozului, pompierii au reușit să-i scoată pe cei doi colegi care, din păcate, nu supraviețuiseră.
Comandantul Iulian Popa avea 23 de ani și a fost șef de promoție la Academia Alexandru Ioan Cuza. Era un tânăr liniștit, cu planuri mari de viitor. Colegul său, Dumitru Doiciu, avea doar 20 de ani și venise de pe băncile școlii pentru a face ceea ce și-a dorit mereu, să fie pompier.
Cu prilejul Zilei Pompierilor, an de an, colegii de la unitatea din Medgidia se adună, în semn de omagiu și respect, la mormântul celor doi. De-pun coroane și își aduc aminte, zi de zi, de curajul nemaipomenit pe care l-au avut Iulian Popa și Dumitru Doi-ciu, curaj care însă i-a costat viața.
Doi pompieri au murit din cauza imprudenței
Celula, având forma unui cilindru înalt de aproximativ 20 de metri și cu o lățime de șase metri, s-a autoa-prins treptat din cauza imprudenței celor care au aruncat cerealele, uitând să pornească sistemul de ventilație.
Ajungând la locul incendiului, pompierii s-au urcat pe încăperea de deasupra silozului, pentru a putea stinge focul eficient.
După câteva minute, celula a explodat violent, izbindu-i pe pom-pieri de pereți. Pentru comandantul Iulian Popa, de 23 de ani, și colegul său, Dumitru Doiciu, de doar 20 de ani, lucrurile aveau să ia o întorsătură tragică.
Explozia a fost atât de puternică, încât cei doi au fost izbiți de plafonul încăperii pe care se aflau, și apoi au fost aruncați în celulă, în flăcări. După doar câteva secunde, tavanul a căzut peste ei, sub ochii colegilor, care priveau neputincioși. Abia după două ore de luptat cu flăcări și apoi, de îndepărtare a molozului, pompierii au reușit să-i scoată pe cei doi colegi care, din păcate, nu supraviețuiseră.
Comandantul Iulian Popa avea 23 de ani și a fost șef de promoție la Academia Alexandru Ioan Cuza. Era un tânăr liniștit, cu planuri mari de viitor. Colegul său, Dumitru Doiciu, avea doar 20 de ani și venise de pe băncile școlii pentru a face ceea ce și-a dorit mereu, să fie pompier.
Cu prilejul Zilei Pompierilor, an de an, colegii de la unitatea din Medgidia se adună, în semn de omagiu și respect, la mormântul celor doi. De-pun coroane și își aduc aminte, zi de zi, de curajul nemaipomenit pe care l-au avut Iulian Popa și Dumitru Doi-ciu, curaj care însă i-a costat viața.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Marţi, 04 Septembrie 2012
Sâmbătă, 01 Septembrie 2012
Sâmbătă, 01 Septembrie 2012
Vineri, 31 August 2012
Vineri, 31 August 2012