Sfârșit de zbor pe supersonic. O tragedie care a marcat aviația română

După producerea accidentului de zbor din 20 mai 1976, în care un pilot a decedat, iar altul a renunțat definitiv să mai zboare pe avionul MiG-21, psihologia piloților militari de la Mihail Kogălniceanu a suferit modificări importante: mulți dintre ei au trecut la elicoptere în lunile și anii următori, la nou înființata unitate de la Tuzla. 

Unitatea militară nr. 01941 de la Mihail Kogălniceanu a fost dintotdeauna o unitate de protocol și, nu de puține ori, veneau în vizită diverse delegații militare interesate de nivelul de pregătire al piloților, baza logistică, tehnica de zbor etc. 

Așa s-a întâmplat și în ziua de 20 mai 1976, când aviatorii au fost vizitați de o delegație compusă din atașați militari acreditați în România. Scopul acelei vizite era de cunoaștere a bazei materiale și de pregătire a piloților, apoi participarea delegației la un zbor demonstrativ cu avioanele MiG-21: decolarea a 12 avioane în trei formații a câte patru avioane eșalonate între ele. Momentul culminant îl constituia însă executarea unui zbor acrobatic la mică înălțime de către un avion de simplă comandă între două treceri la verticala aerodromului a formației. 

Pentru zborul la mică înălțime a fost planificat și pregătit să-l execute locotenent-colonel Ion Todea, dar, la pregătirea nemijlocită din ziua de 20 mai, a fost declarat inapt temporar să execute acel zbor. De fapt, la antrenamentul făcut cu o zi înainte, după spusele martorilor, pilotul Todea ar fi redresat la o înălțime incredibilă, un metru de sol. Probabil profund marcat de acea evoluție, în drumul spre casă, s-a oprit la restaurantul "Tarom" de la pădure să-și stingă emoțiile. 

În locul lui, comandantul de regiment,  locotenent-colonel Ioan Rus, l-a numit pe maiorul Dumitru Costache, pilot clasa a I-a, participant la grupele de trageri, cu multă experiență în zbor, interceptări la toate înălțimile, acrobații… 

S-a cutremurat pământul 

Înaintea zborului oficial, maiorul Dumitru Costache a executat un antrenament, dovedind mult curaj, debordant și în forță, la limita de securitate. Totul a mers perfect. 

După sosirea delegației militare, la ora 10 a început zborul demonstrativ cu intrarea la pistă a celor 12 avioane supersonice MiG-21 din compunerea escadrilei a III-a comandată de colonelul Dumitru Cristian. Avioanele au fost așezate în trei formații a câte patru avioane înșirate cam pe o distanță de 400 metri între cele două bretele de degajare.

Avionul cap de formație pilotat de colonelul Cristian a rulat în ax și a mers cât mai în față, urmat de ceilalți, primind rapoartele ultimilor aliniați pe pistă, în ordinea: 

- 4 aliniat, 8 aliniat, 12 aliniat. 

- 1-2-3 mărim turajul. Eliberăm frâna. 

Toate cele 12 avioane supersonice MiG-21 s-au pus în mișcare cu un zgomot și un uruit al motoarelor de se cutremura pământul. Când și ultimul avion s-a desprins de la sol, comandantul formației a transmis:

- Toată lumea apasă pe buton. Flaps-Tren. 

Formația a împânzit cerul de deasupra aerodromului ca un stol de păsări argintii. În timp ce se ridicau la înălțimea de 300 metri, maiorul Costache cu avionul MiG-21 nr. 307 al tehnicului Ilie Ghirișan intra la pistă pentru decolare. 

O aliniere perfectă 

La 280 metri înălțime, Cristian a dat comanda de viraj pe stânga cu înclinare 30 grade cu scopul de a ajunge cât mai repede la verticala aerodromului pentru a impresiona asistența. Când formația s-a aliniat pe cap-compas 184 grade, aproximativ la traversul pistei, pilotul Costache decola pentru exercițiul la joasă înălțime. 

Cristian a "ciupit" puțin din timp, combinând virajul 3 și 4, înscriind toată formația de 12 avioane în axul pistei cu intenția de a trece la verticala aerodromului la 50 metri înălțime și viteza de 800 km/oră. A dat comanda: 

- Pe ax. Coborâm. 

Eșalonarea pe verticală a celor 12 avioane era de 10-15 metri, astfel că ultimul avion din formație zbura exact la 50 metri înălțime în timp ce primul, capul de formație, păstra cam 75 metri. Privită de jos, întreaga formație de avioane supersonice părea un singur avion, o aliniere perfectă sub privirile celor de jos, ațintite spre cer cu admirație, efectul trecerii cu viteză la verticală. 

"Cu frumos zboară Ion!" 

Pilotul Costache își continua exercițiul în interiorul turului de pistă manevrând spectaculos bolidul prin fața delegației militare. Soția lui, Margareta, învățătoare la școala din comună, chiar ieșise afară însoțită de copii pentru a urmări zborul. Ea știa că zborul demonstrativ din ziua fatidică de joi îl executa Ion Todea. Urmărind admirativ trecerea avionului în viraj deasupra școlii, a exclamat: "Ce frumos zboară Ion!". Nici prin gând nu i-a trecut că acel avion era pilotat chiar de soțul ei. 

A tras mânerele de catapultare 

După trecerea la verticala aerodromului, formația condusă de Cristian a luat înălțime și a intrat în viraj pe stânga pentru a se înscrie pe cap invers.  

- Atenție! le-a transmis el coechipierilor săi. Ne înscriem pe 184. 

Și au continuat zborul către virajul 3, moment în care pilotul Costache a ieșit la verticală și s-a înscris pentru aterizare. O aterizare ce constituia punctul forte al exercițiului. 

Pe panta de aterizare, Costache vine cu viteză minimă de planare în așa fel încât să pună roțile principale chiar în capătul pistei, să scoată parașuta de frânare în filare și să oprească bolidul în 500 metri. Aproape de capătul pistei, slăbește foarte puțin manșa, ia contact cu pista cu roata de bot și dă primul bont de limită de viteză. Supersonicul are tendința să ia înălțime, pilotul intervine, dar atinge pista cu toate cele trei roți producând al doilea bont, moment în care limitează înălțarea cu manșa și dă, pentru a treia oară, bont. Între timp, scade viteza și, în acel moment critic, pilotul trage de mânerele de catapultare… 

"Să ai grijă de fetiță…" 

Cu o zi înainte, după-amiaza, ofițerul adjutant Ion Pălănceanu se afla în vizită la familia Costache, când a venit soția lui Todea și le-a spus că Ion a venit acasă "amețit" bine. 

- Păi cum așa, s-a mirat soția lui Costache. Ion are zbor mâine. 

- Nu știu ce s-a întâmplat... 

Toată noaptea, maiorul Costache s-a zvârcolit în somn. Știa că el îl va înlocui a doua zi pe Todea. Pe la șase dimineața, le-a bătut la ușă maiorul Gheorghe Săvoiu și l-a anunțat pe Costache să se pregătească pentru protocol.

- Despre ce protocol e vorba? l-a întrebat soția. 

- Eu zbor în formație, a asigurat-o el încă odată. Să ai grijă de fetiță, că are franceza astăzi. 

Acestea au fost ultimele lui cuvinte înaintea despărțirii. 

"Plec cu formația la Borcea" 

Din zbor către virajul 3, comandantul formației de 12 avioane vede cu durere și emoție scena ce se desfășoară pe aerodrom. 

Maiorul Costache catapultează dând comanda în momentul când avionul era înclinat la 45 grade, iar scaunul este ejectat la aproximativ 25 de metri înălțime, spațiu insuficient pentru deschiderea parașutei. Contactul cu pista betonată a fost năucitoare, pilotul rămânând în scaun.

Comandantul Escadrilei a III-a n-a mai făcut niciun viraj. A luat cap-compas către aerodromul Borcea și a transmis prin radio:

- Eu plec cu formația pe Borcea. 

Vestea cea mai tristă 

Pe pista de la Mihail Kogălniceanu, avionul MiG-21 nr. 307, fără pilot, își revine din înclinare, se redresează singur și continuă rulajul pe pistă până în dreptul stației de radiolocație. Maiorul Petre Balica, ofițer tehnic al escadrilei, urcă în cabină și oprește motorul… 

Mai târziu, toate cadrele din unitate aud vestea cea mai tristă: maiorul pilot Dumitru Costache decedase în drum spre spital. 

Afectat profund de tragicul accident de zbor, după o noapte de frământări, pilotul Dorin-Vasile Man a hotărât să renunțe definitiv la zborul pe avionul supersonic. Se întoarce la Mihail Kogălniceanu cu avionul AN-24 ce transporta echipa tehnică… 

Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA, Filiala Constanța