"Puteam fi în avionul morții! Dumnezeu ne-a ocrotit"

Istoria aviatică a României, una extrem de interesantă, include, inevitabil, și tragedii. Una dintre acestea s-a petrecut în anul 1974, când 42 de oameni au murit după ce un avion al companiei Tarom, care efectua o cursă de la Oradea la București, s-a prăbușit în Munții Lotrului. În "avionul morții" ar fi trebuit să se afle și doi constănțeni, însă Dumnezeu a avut alte gânduri cu ei și i-a ocrotit…

În decembrie 1974, profesorul Mărțișor Hondrilă era antrenor (tânăr și ambițios) al echipei de baschet CSS Constanța, iar unul dintre cei mai valoroși componenți ai lotului pe care îl conducea era Virgil Băiceanu, viitorul tată al actualului director al CSU Neptun, Silviu Băiceanu.

Cei doi au fost protagoniștii unei întâmplări extraordinare, care ar fi putut avea un final tragic, însă Cel de Sus a aranjat lucrurile în așa fel încât atât profesorul, cât și elevul său au ajuns cu bine acasă, sunt sănătoși și trăiesc și în ziua de astăzi.

"Puteam fi în avionul morții, dar Dumnezeu ne-a ocrotit. Altfel, astăzi, nu mai aveai cu cine vorbi", îmi spune reputatul tehnician, aflat, la ora actuală, în Germania.

Întreaga poveste este inserată în cartea pe care profesorul Mărțișor Hondrilă a dedicat-o sportului sub panou, "Baschetul constănțean, între istorie și legendă", și pe care o prezentăm cititorilor noștri.

Mingea în cap și domnișoara leșinată

O întâmplare copilărească, ce s-ar fi putut transforma într-o tragedie. Eram în cantonament la Băile Felix, în decembrie 1974. Ședință de apă termală în bazinul mic interior. După semnalul meu de a ieși din bazin, toți jucătorii se conformează, mai puțin Virgil Băiceanu, care sare în cap în bazin, unde apa era adâncă de 1.50 m. Băiceanu, care avea 1.94 m și 90 kg, nu a mai ieșit la suprafață. Am încremenit cu toții! Am sărit după el în bazin, l-am scos afară și am plecat cu mașina salvării, în maximă viteză, la spitalul de urgență din Oradea, unde a fost internat cu diagnosticul de fisură la vertebra C6. Dacă nu avea musculatura șanțurilor vertebrale puternică, putea face secțiune de măduvă, deci paralizie sau...

Studiind radiografia cu atenție, colectivul de medici mai descoperă o tasare a vertebrelor, în zona lombară, afecțiune mai veche. Medicul întreabă:

- Măi băiete, cu asta cum te-ai mai ales?

- Am parașutat, acum doi ani, dintr-un copac la Mamaia, în cap, pe nisip, răspunde Virgil Băiceanu.

Dar aventura nu s-a terminat aici. La zece zile de la internare, la Sala Sporturilor din Oradea, se juca meciul de baschet de divizia A, fete, între Crișul Oradea și Rapid București. Virgil Băiceanu, care "mânca" baschetul pe pâine, fuge din spital cu gâtul în ghips, guler șanț, intră în sală și se așează în primul rând de locuri, la tușa terenului. În timpul jocului, o pasă greșită din teren îl lovește chiar pe el în cap. Aproape leșinase! Este dus cu mașina salvării de la sală, în viteză, la spital.

Externarea se amână. Echipa CSS trebuia să se întoarcă la Constanța, cantonamentul se terminase. Ce să fac? Am trimis echipa cu căpitanul ei în locul meu, jucătorul Iulian Popa, după ce i-am dat toate actele de transport necesare și pachetele cu mâncare pentru drum, și am rămas la un hotel din Oradea, aproape de spital, până la externarea lui Virgil Băiceanu.

Cu două zile înainte de externare, medicul îmi spune că jucătorul-pacient poate fi transportat numai cu avionul. Mă duc la agenția Tarom, cumpăr două bilete de avion Oradea - București. În ziua plecării, 27 decembrie 1974, eliberarea mapei cu documente medicale a durat mai mult timp și, când am ajuns la aeroport, avionul decola. Ne-am întors la Oradea, să schimbăm biletele pentru primul zbor. Când am dat biletele domnișoarei de la ghișeu, aceasta a leșinat! Imediat am aflat motivul: avionul pierdut de noi s-a prăbușit în munții Sibiului, toți pasagerii și membrii echipajului - în total 42 de persoane - murind! Noi eram singurii supraviețuitori de pe tabelul de zbor, datorită faptului că am ratat îmbarcarea!

Până în data de 5 ianuarie, nu a mai zburat nicio cursă spre București. Am stat la hotel, iar la prima cursă am fost numai trei pasageri: eu, Virgil Băiceanu și o doamnă în vârstă de 70 de ani!

O eroare de pilotaj

"Din cercetările efectuate de către o comisie pe care am numit-o prin ordin, a rezultat că principala cauză a producerii accidentului este aceea că pilotul avionului, deși a primit comenzi normale de la sol, a executat cu erori schema de venire la aterizare, deplasându-se mult în partea de sud a aeroportului, în zona munților Sibiului, unde erau curenți descendenți.

În urma producerii accidentului de zbor, am luat măsuri pentru verificarea și ridicarea gradului de pregătire profesională a echipajelor de la avioanele ce execută zboruri pe căile aeriene interne și pentru creșterea răspunderii personale a acestora în efectuarea curselor de transport pasageri", se arată în raportul întocmit de ministrul Apărării Naționale, general Ion Ioniță, și înaintat președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu.

Printre victime, părinții lui Bujor Sion

Avionul a căzut la câteva zeci de metri de cabana Prejba și a fost descoperit de un profesor de schi, care a dat alarma.

"La cabana Prejba era o tabără de schi, iar un profesor, dimineața, pregătindu-se să iasă pe pârtie, a auzit un zgomot puternic. Un avion trecea, razant, deasupra cabanei. Nu avea ce căuta acolo un avion! După câteva secunde, liniște mormântală! Atunci omul a plecat pe jos, s-a dus în direcția respectivă, iar acolo a văzut dezastrul. Avionul era înfipt în zăpadă cu coada ruptă în sus", a povestit, pentru Adevărul, Liviu Miu, la momentul accidentului adjunct al șefului Salvamontului în județul Sibiu.

În ziua accidentului, care a rămas în memoria celor care aveau să participe la operațiunile de recuperare a cadavrelor drept "duminica neagră", salvamontiștii au fost chemați pe aeroportul din Sibiu, de unde inițial s-a plecat spre locul tragediei cu un elicopter, dar, din cauza vremii nefavorabile, acesta s-a întors din drum. Așa că s-a plecat la locul intervenției cu mașini de armată, iar o parte din drum l-au făcut apoi pe jos, prin zăpadă. În creierii nopții, echipajele au ajuns la cabana Prejba.

A doua zi, au început să caute trupurile fără viață. Prin șefii de partid, aveau dispoziție direct de la Nicolae Ceaușescu să facă în așa fel încât victimele să ajungă la familii până de Revelion. Salvatorul nu poate uita imaginea unui bebeluș mort, de doar un an și jumătate.

"Din cauza depresurizării bruște, tot ce era cutie a explodat. Nu era nicio valiză nepleznită în două, toate erau rupte, iar capetele tuturor erau crăpate, numai la copil nu. Interesant fenomenul", a mai spus fostul salvamontist.

În avionul prăbușit la Prejba se aflau, pe lângă alți călători, și diplomați, dar și cetățeni străini. Mihail Bujor Sion, ambasador în perioada respectivă, și soția lui, Selina (părinții naturali ai viitorului "fiu adoptiv" al lui Ion Iliescu, Bujor Sion), un actor de la teatrul din Oradea, dar și soția ambasadorului din Ghana erau pasageri în avionul morții. Cadavrul soției ambasadorului din Ghana a fost singurul recuperat de un elicopter direct de la locul accidentului aviatic. "Avea vreo 7-8 valize pline cu combinezoane, dresuri de damă fine, plin cu săpunuri Rexona, stropite cu kerosen", a mai povestit Liviu Miu.

XXX

Patru ani mai devreme, în februarie 1970, un avion de linie al Tarom, care efectua o cursă între București și Oradea, se prăbușise în zona masivului muntos Vlădeasa, o altă tragedie aeriană în urma căreia au murit 21 de persoane.

Din cauza ceții, un avion de tipul AN 24 a coborât prea mult și s-a lovit de brazii și stâncile din masivul Vlădeasa. Ancheta a stabilit că avionul pilotat de colonelul Andrei Brătulescu zbura în condiții de vizibilitate zero, pe o ceață densă. Pilotul a crezut că se află deasupra orașului Oradea și a început mult prea devreme manevrele de aterizare. Avionul zbura prea jos și a lovit mai mulți brazi, fapt ce a condus la un final tragic.

Conform evz.ro, în avion se aflau 21 de persoane - șase membri ai echipajului și 15 pasageri. Autoritățile comuniste au interzis timp de trei zile orice fel de acțiune de căutare. Când, totuși, autoritățile județene au localizat avionul, au realizat dimensiunea tragediei. Din cele 21 de persoane, 13 au murit în urma impactului, iar alte șapte au murit de frig! Doar un singur pasager a supraviețuit dezastrului și apoi nepăsării celor care trebuia să îi salveze. Ludovic Alexandru Sarkadi avea 43 de ani, iar în urma accidentului, a suferit o leziune la genunchiul drept și o fractură la mână. Timp de trei zile, Sarkadi s-a târât prin zăpada înaltă și a urmat cursul unui pârâu, fiind găsit de câțiva muncitori forestieri care lucrau în zona Scrind Frăsinet. Ulterior, Sarkadi a emigrat în Germania.