Premieră în România: DESPĂGUBIRI URIAȘE pentru infidelitate, la divorț

1315
1
Premieră în România: DESPĂGUBIRI URIAȘE pentru infidelitate, la divorț - oinfidelityfacebook41324700-1511081661.jpg
Premieră în justiția românească. Magistrații de la Tribunalul Iași au luat o decizie fără precedent într-un dosar de divorț. Un bărbat acuzat de infidelitate va trebui să-i plătească soției înșelate numai puțin de 35 de mii de lei. 


Un bărbat este obligat de Tribunalul Iași să plătească fostei soții despăgubiri de 35.000 de lei pentru suferința morală cauzată de divorț. Bărbatul a fost foarte supărat atunci când fosta lui soție a aflat de infidelitățile acestuia și a avut "tupeul" să ceară chiar divorțul.

Extras din considerentele deciziei, conform realitatea.net

"Reclamanta-pârâtă a invocat faptul că pârâtul i-a cauzat un prejudiciul moral prin acțiunile defăimătoare întreprinse împotriva sa, în cadrul anturajului lor de prieteni, în colectivul de colegi ai fiului lor, acțiuni care au dus la îndepărtarea de apelantă a prietenilor, discuții depreciative la adresa sa în anturajul de cunoștințe, o afectare a gradului propriu de încredere și a propriei imagini în diversele medii sociale.

Din probatoriul administrat în cauză Tribunalul reține faptul că pârâtul-reclamant a adoptat o atitudine de dispreț față de soția sa ca urmare a inițierii de către aceasta a acțiunii de divorț, urmărind prin acțiunile sale a o discredita.

Această atitudine a fost evidențiată prin înregistrarea video pe care pârâtul reclamant a realizat-o cu ocazia unor reproșuri pe care soția i le aducea urmare a faptului că aflase de relația sa extraconjugală, înregistrare pe care chiar pârâtul a depus-o la dosar și pe care, potrivit declarației martorei L. M., pârâtul-reclamant a înțeles să o facă publică chiar pe rețeaua de socializare Facebook. Filmul video a ajuns în acest mod la cunoștința colegilor de clasă ai fiului părților și a provocat reclamantei-pârâte o suferință suplimentară aceleia de pierdere a familiei, în contextul în care și fiul părților a fost pus într-o postură jenantă în anturajul său de prieteni, pârâtul-reclamant sacrificând astfel imaginea familiei unor interese meschine.

Această declarație se coroborează și cu înscrisurile pe care reclamanta-pârâtă le-a depus la dosar (f. 193 și următ. dosar fond vol. I), care sunt de fapt extrase ale paginilor de internet - contul de Facebook ale colegilor fiului părților, înregistrarea video în discuție fiind astfel făcută publică. A relatat martora și faptul că în anul 2015 fiul părților a fost anunțat de prieteni și colegi că pârâtul a distribuit un film cu privire la viața privată dintre părți, copilul fiind foarte afectat de acest lucru. De asemenea, așa cum a susținut reclamanta-pârâtă în cererea sa, martora a confirmat și faptul că, tot în cursul anului 2015, deci după inițierea divorțului, pârâtul a cerut unor prieteni să nu vină la ziua de naștere a reclamantei-pârâte, discreditând-o pe aceasta și pe fiul lor față de prieteni.

Potrivit dispozițiilor art. 388 din NCC: "Distinct de dreptul la prestația compensatorie prevăzut la art. 390, soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț."

Rezultă așadar că are dreptul la acordarea despăgubirilor doar "soțul nevinovat" și că solicitarea de indemnizare se poate face doar odată cu cererea de divorț, condiții care în speță sunt îndeplinite cumulativ.

În doctrină s-a arătat faptul că motivele pentru care se acordă aceste despăgubiri nu trebuie confundate cu motivele de divorț, art. 388 privind un prejudiciu concret cauzat efectiv prin desfacerea căsătoriei. Interpretarea literală a sintagmei ar trebui să însemne că paguba o reprezintă chiar desfacerea căsătoriei.

Trecând peste sensul cuvintelor, rațional, "prejudiciul prin desfacerea căsătoriei" ar trebui să se refere la momentul în care paguba se transformă din una eventuală într-una certă, sigură, atât din punct de vedere al existenței cât și din punct de vedere al evaluării. Un argument în favoarea acestei interpretări este acela că "desfacerea căsătoriei" nu poate chiar fapta ilicită căci divorțul este un remediu pentru o situație care nu mai poate continua, ind consecința cererii pe care de acțiune chiar a soțului care se cere despăgubit, astfel că nu se poate aprecia că propria faptă îi dă dreptul la indemnizare.

Deoarece, prin ipoteză, art. 388 presupune comiterea unor fapte ilicite anterior desfacerii căsătoriei, iar prejudiciul se produce la desfacerea căsătoriei, căsătorie care este în ință la momentul cererii în despăgubire, rezultă că instanța are de stabilit existența și întinderea unui prejudiciu viitor - deci care nu s-a produs încă, dar este cert că se va produce în perspectivă.

Plecând de la ideea că inspirația pentru art. 388 NCC este forma anterioară a art. 266 din Codul civil francez, care prevedea că "atunci când divorțul se pronunță din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta poate obligat la plata unor daune compensatorii pentru prejudiciul material sau moral pe care desfacerea căsătoriei l-a provocat celuilalt soț. Acesta din urmă poate pretinde daune cu ocazia acțiunii de divorț", trebuie precizat că instanțele franceze au acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral constând în singurătatea morală și afectivă creată de divorț după o îndelungată viață în comun, ori pentru scandalul creat de soț în jurul soției sale aflate la o vârstă înaintată și care o expunea oprobriului public, abandonarea de către soție a soțului și copiilor aflați în fața unor dicultăți financiare create chiar de ea pentru a locui cu un alt bărbat.

În cazul de față instanța reține că reclamantei-pârâte i-a fost cauzat, suplimentar suferinței sufletești provocate prin desfacerea căsătoriei, având în vedere și îndelungata viață în comun, de aproape 19 de ani, faptul că pârâtul-reclamant a părăsit-o pentru o altă femeie cu care are o relație extraconjugală de mai mult timp, perioadă în care reclamanta-pârâtă a fost fidelă soțului, că aceasta este expusă la stigmatizare socială ca urmare a statutului de femeie divorțată, și un prejudiciu de imagine.

Acest prejudiciu moral a fost produs prin acțiunile defăimătoare la care a recurs soțul său în timpul căsătoriei și ulterior inițierii acțiunii de divorț, menționate în cele de mai sus, reclamanta-pârâtă suferind un prejudiciu moral prin desfacerea căsătoriei, demersul defăimător al pârâtului reclamant la adresa sa cauzându-i acesteia, resc, sentimente de rușine și de a se simți obligată să dea explicații, îndepărtarea de prieteni și, deci, singurătatea, discuțiile depreciative la adresa sa în anturajul de apropiați provocându-i o afectare a gradului propriu de încredere și a propriei sale imagini. Pârâtul-reclamant a acționat cu scopul de a provoca asemenea consecințe, pe care resc le-a prevăzut, atitudine care nu poate rămâne nesancționată, în condițiile în care, raportat la gradul de cultură și educație, specice unei persoane cu o asemenea profesie (medic, s.n.), comportamentul său a depășit limita decenței.

În privința cuantumului despăgubirilor, instanța apreciază că valoarea acestora, astfel cum a fost solicitată, în sumă de 35.000 lei, este modică, instanța fiind limitată la acest cuantum în lumina principiului disponibilității, fiind astfel apreciată ca echitabilă, de natură a compensa suferința morală produsă reclamantei - pârâte prin desfacerea căsătoriei, având în vedere și gravitatea suferinței produse, afectarea imaginii reclamantei-pârâte prin luarea în considerare a faptului că aceasta este o persoană publică, fiind cadru didactic la o școală de prestigiu din Iași, fiind astfel expusă criticilor și aprecierilor atât din partea colectivului din care face parte, cât și a celor cărora le este dascăl."


sursa: realitatea.net


Comentează știrea

Inselatul
19 noiembrie 2017
Boala incurabila

Vaaaaaiii... Dragule, ce de bani puteai sa iei de la înșelătoare. Se dau și retroactiv????

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4141 secunde