Povestea unui veteran de război: „Fierbeam buruieni ca să supravieţuim”

Duminică, 21 Februarie 2021, 16:10
580
Constanţa mai are, la acest moment, foarte puţini veterani de război, dar domnul Cezar, decanul de vârstă al Centrului de Îngrijire şi Asistenţă „Sf. Andrei” din Negru Vodă este unul dintre ei. El are 96 de ani şi, fiind născut în anul 1925, a avut onoarea de a lupta în cel de-Al II-lea Război Mondial. Mai mult decât atât, a îndurat toate ororile vremurilor de atunci, a supravieţuit foametei din 1946-1947, epidemiei de holeră (1947-1950) şi, acum, în plus, la onorabila sa vârstă, a trecut şi peste infecţia cu Covid-19.

Povestea veteranului de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă „Sf. Andrei” din Negru Vodă este extrem de interesantă şi captivantă. Cum spuneam, este născut în urmă cu mai bine de două decenii, în comuna Bogdăneşti, Vaslui. În tinereţe, a iubit două femei cu care s-a şi căsătorit. Pe prima dintre ele a cerut-o în căsătorie când avea 20 de ani, iar de cea de-a doua s-a îndrăgostit 40 de ani mai târziu şi i-a cerut să îi fie soţie.

A supravieţuit celui de-Al II-lea Război Mondial, unde a servit ţara din tranşee, a trecut peste epidemia de holeră şi peste foametea din 1946-1947 iar, anul trecut, a trebuit să învingă şi coronavirusul.

Domnul Cezar nu foloseşte multe cuvinte atunci când vine vorba despre viaţa sa. Oricum, îi este fizic extrem de greu să vorbească, pentru că virusul nemilos a lăsat foarte multe sechele în organismul şi aşa chinuit de multe alte afecţiuni cronice. Printre pauzele lungi în care căuta să-şi recapete suflul, Cezar a reuşit să le spună reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) câte ceva din viaţa lui tumultuoasă.

Avea doar 16 ani când a izbucnit cea de-a doua conflagraţie mondială. „Am avut prieteni pe front care au fost împuşcaţi sub ochii mei. Au fost răniţi sau au murit. Noi luptam cu nemţii împotriva ruşilor. Aveam două tunuri şi puşti-mitralieră. Am luat şi ostaşi ruşi ostatici. Am fost şi la un pas să fim noi prizonierii lor. Când ne-au înconjurat ruşii, colonelul nostru ne-a spus că fiecare să se descurce singur, cum poate, ca să scape”, a relatat domnul Cezar.

Războiul a lăsat câmpurile nelucrate, bărbaţii fiind duşi în tranşee

A luptat în toate bătăliile celui de-Al II-lea Război Mondial, inclusiv în bătălia de la Odessa, pe frontul de est, din august 1941. A trecut şi Nistrul în condiţii foarte grele, alături de o armată slab dotată tehnic, dar foarte disciplinată. „În noaptea dintre ani (1941-1942), eu treceam Nistrul cu vaporul. Eram cu toţii extrem de obosiţi, nu mâncasem nimic, eram demoralizaţi, dar mergeam la luptă. Am trecut prin multe întâmplări, dar războiul s-a terminat şi au venit altele la fel de grele”, a declarat vârstnicul.

El spune că războiul a lăsat câmpurile nelucrate, bărbaţii fiind duşi în tranşee, răniţi, luaţi prizonieri de război sau morţi, apoi, între 1945 şi 1946 a fost secetă, oamenii care voiau să lucreze pământul nu aveau utilaje, nici animale de care să se ajute, iar Guvernul a fost orb la toate aceste probleme. Aşa se face că, imediat după război, populaţia s-a confruntat cu foametea din anii 1946-1947.

„Au fost vremuri foarte, foarte grele. Oamenii nu mai aveau ce să mănânce. Fierbeam buruieni ca să supravieţuim. Puţini erau cei care mai aveau mălai. Foarte puţini. Cei mai mulţi dintre noi ne hrăneam cu buruieni”, şi-aduce aminte şi acum nonagenarul. La acel moment, era deja căsătorit şi încerca din greu să îşi ajute familia. Mai târziu, a fost nevoit să îşi părăsească satul natal în căutarea unui loc de muncă, a unui venit care să îi asigure cât de cât supravieţuirea, soţia sa

părăsindu-l. Aşa a ajuns la Poarta Albă, unde a lucrat la Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP). Era căruţaş. A ajuns, ulterior, la Techirghiol, apoi la Cernavodă. Acolo se ocupa cu transportul hranei destinate pacienţilor internaţi la Spitalul Orăşenesc.

Avea 60 de ani când a întâlnit-o pe Florica, cea care îi devenea a doua soţie. Munceau împreună la aceeaşi unitate sanitară. Din nefericire, anul acesta, se fac 24 de ani de când soţia lui a trecut la cele veşnice. Când soţia lui a murit, domnul Cezar a descoperit şi problemele de sănătate. A fost internat la Căminul-Spital Techirghiol, apoi transferat, în 2008, la CIA „Sf. Andrei”, din Negru Vodă. 



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.1606 secunde