„Polițistul nu este nici Robocop, nici Piedone, să rupă în bătaie haita de răufăcători!”

„Conținutul ordinului este formidabil, obiectivele mărețe, în fața cărora realitatea zilei pălește de rușine ca o fată mare”, a continuat polițistul.

Unde sunt cele 156 de ore de educație fizică pe an?

„Ordinul ne spune că polițiștii au obligația să participe anual, la cel puțin 50% din totalul orelor alocate educației fizice, care se efectuează cu personal specializat în domeniu, structură special creată, cu metodologii, norme, planuri, rapoarte, tot dichisul! Cât o fi însemnând acel „total al orelor” ne lămurește ordinul imediat mai la vale: structurile operative beneficiază de pregătire accentuată de 6 ore/săptămână. Spre comparație, efectivele SAS (mascații, cum sunt cunoscuți în general) au alocate 10 ore/săptămână. Așadar, pentru un lucrător de operativ – adică polițistul de la care așteptați să vă apere, nu cel care învârte pixul pe la contabilitate ori cadre – ar trebui să facă 52 X 6 = 312 ore/an pregătire fizică ori nu mai puțin de 156 ore (50%)!”, a mai arătat Vitalie Josanu.

De remarcat este și prevederea privind genurile de sport pe care ar trebui să le practice un polițist. „Cred că aici ar vrea să știe cetățeanul cam ce sporturi practică un „apărător al ordinii și liniștii publice”. E prea savuros, ca să nu reproduc integral art. 39, așadar: ”Art.39 - (1) Pregătirea fizică generală se execută de către personalul din toate categoriile de solicitare fizică şi cuprinde teme şi şedinţe din atletism, gimnastică şi jocuri sportive: baschet, fotbal, fotbal-tenis, handbal, oină, rugby, tenis de câmp, tenis de masă şi volei”. Adică, ajuns la eveniment, în fața agresorului, polițistul cu pregătirea sportivă – am vrut să spun „gândită” - a MAI-ului se va descurca de minune la... fugă!”, a mai subliniat sindicalistul.

„Nu avem personal suficient pentru patrule, cine să mai aibă timp de sport?”

Pe de altă parte, mai multe voci din rândul polițistilor arată că nici dacă ar vrea, nu ar avea când să îndeplinească această obligație, a orelor de educație fizică. „Deficitul de personal a atins cote îngrijorătoare, nu degeaba s-a recurs, în această toamnă, la angajări din surse externe. În mediul rural schema de personal este subdimensionată la toate posturile. Sunt comune unde sunt doi sau trei polițiști. Sunt zile în care o patrulă patrulează în mai multe localități. În aceste condiții, când ar mai putea polițistul să aloce timp și pregătirii fizice? Sunt cazuri când nu există suficient personal pentru asigurarea echipajelor de doi oameni, se apelează la jandarmi”, ne-au precizat surse din rândul polițiștilor constănțeni.

Pe de altă parte, pentru că așa prevede legislația, oamenii legii sunt chemați o dată pe an la testarea sportivă. „În toată cariera, o singură dată pe an, polițistul este chemat la testarea sportivă. Aleargă câteva cercuri de stadion, face câteva abdomene, flotări... și gata! Ne vedem la anul!”, a punctat Vitalie Josanu.

La rândul său, polițistul Andrei Sulugiuc, polițist în cadrul Direcției Generale de Poliție a municipiului București, cunoscut în mediul online, printre altele, pentru faptul că „îndrăznește” să facă cunoscute problemele din sistem, a arătat că sunt numeroși polițiști care nici nu își doresc să efectueze educația fizică. „Trei antrenamente fizice pe săptămână pentru poliţiştii de siguranţă publică şi două antrenamente tactice – aici ne lovim de o realitate cruntă, dar ar fi literalmente haos, pentru o majoritate covârşitoare dintre lucrători, și ar fi chiar şocant pentru unii, stânjenitor şi epuizant, atât fizic, dar mai ales psihic. S-ar lăsa cu ceva smiorcăieli şi, în spirit tradiţional, eventual, cu medicale, de exemplu. Sună urât, dar e o realitate simplă şi uşor de intuit – e normal să te adaptezi mediului care în care îţi desfăşori activitatea, chiar şi dacă realizezi că nu e neapărat cea mai bună variantă de mediu în care să-ţi desfăşori activitatea. Poliţiştii sunt parte integrantă din sistem, fie că le place lor sistemul, fie că nu”, a arătat Andrei Sulugiuc.