Polițiștii din Constanța, tehnică de lucru ca în filmele americane

1849
Polițiștii din Constanța, tehnică de lucru ca în filmele americane - fondcamerarecunoasteredecupat1-1582318183.jpg

Articole de la același autor

Identificarea tâlharilor, violatorilor sau chiar și a hoților mărunți este o procedură ce "cântărește" greu într-un dosar penal. Dar pentru că victimelor le este teamă să dea din nou ochii cu infractorii, se poate ajunge într-un impas în cercetarea penală. De aceea, în ultimii ani, și anchetatorii din Constanța și-au modernizat tehnica de identificare: folosesc o cameră de recunoaștere, parcă desprinsă din filmele polițiste americane!


O banală încăpere cu pereți albi și patru dungi negre desenate pe pereți. Astfel arată camera de recunoaștere din dotarea Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Constanța, aflată la demisolul Secției 1, din zona Piața Chiliei a municipiului Constanța. Ceea ce o face specială este geamul heliomat, de dimensiuni considerabile, de pe unul dintre pereți, prin care victimele pot studia, în voie, grupul de recunoaștere ce îi este prezentat, fără să fie văzute. 


Procedura folosită de polițiștii constănțeni este similară cu ceea ce vedem cu toții prin filmele polițiste de la Hollywood. Un grup compus din mai mulți voluntari, cu semnalmente asemănătoare suspectului, este introdus în încăpere, apoi este adus și suspectul și i se indică să ocupe ce loc dorește. Se procedează astfel pentru a evita, ulterior, bănuiala că ar fi existat "aranjamente" între victimă și oamenii legii. Ulterior, în camera învecinată este introdusă victima sau martorul. Aceștia îi pot studia în voie pe cei din grupul prezentat, îi poate privi și chiar auzi – căci toți cei din grup primesc indicații să spună cuvintele pe care autorul le-a rostit în momentul infracțiunii. În momentul în care indică o persoană, pe care o consideră autorul infracțiunii, victima sau martorul ridică unul din cartonașele prezente în cameră, cu același număr pe care îl ține cel indicat, iar polițistul criminalist fotografiază gestul. În felul acesta, se face dovada identificării. Se apelează la această procedură întrucât, momentan, camera de recunoaștere nu are dotare audio-video. 


Cel mult 10 minute, atât durează, efectiv, procedura de identificare. "Inițial, victimele sau martorii sunt reticenți, căci nu vor să dea cu ochii de suspecți. Dar, înainte de identificare, sunt duși în camera de recunoaștere, li se arată că există geamul heliomat, că nu pot fi văzuți și capătă încredere", a explicat comisarul Aurelian Boboc, șeful Secției 1 Poliție. 


De ce este anevoioasă identificarea din grup
În schimb, ceea ce poate lua foarte mult timp este pregătirea operațiunii de identificare în grup. În primul rând, spun polițiștii, pentru că cele mai mari probleme le ridică găsirea celor dispuși să facă parte din grupul de recunoaștere. Aceștia sunt voluntari: fie sunt căutați de polițiști prin oraș, printre colegi sau printre prieteni. Condiția este să aibă semnalmente asemănătoare cu suspectul. În ultimii ani, procedura a fost îngreunată prin faptul că legislația impune ca pentru fiecare suspect să fie utilizați alți membri ai grupului. Astfel că, dacă în dosar sunt, de exemplu, șapte suspecți, pentru fiecare în parte trebuie să se caute, prin oraș, între 4 – 6 persoane cu semnalmente asemănătoare, dispuse să facă parte din grupul de recunoaștere! 
Apoi, polițiștii se confruntă și cu refuzul victimelor de a realiza această recunoaștere. De cele mai multe ori, a arătat comisarul Aurelian Boboc, victimele sau martorii preferă să identifice suspecții în baza fotografiilor. Dar procedurile penale actuale impun, în special în cazurile cu violență – cum sunt tâlhăriile, violurile sau agresiunile sexuale – folosirea identificării din grup. 


În trecut, în cazurile fericite, victimele erau ascunse după jaluzele!
Se impune menționat că existența acestei camere de recunoaștere a venit atât în sprijinul polițiștilor, dar mai ales al victimelor. Teama cea mai mare a martorilor sau a victimelor este să confrunte, din nou, infractorul. Dar, cu toate acestea, până în 2014, în cele mai multe dosare, cele două părți erau puse față în față pentru realizarea confruntării. Ba mai mult, spun oamenii legii, victima trebuia să pună mâna pe suspect, semn al identificării, în timp ce polițistul criminalist imortaliza momentul! O procedură traumatizantă, admit și polițiștii, dar aceasta era cutuma. "Se căutau soluții. Au fost cazuri când grupul de recunoaștere era scos în curtea instituției, iar victima se afla într-o cameră, la parter, și privea prin jaluzele, astfel încât să nu fie văzută", își amintesc polițiștii. 


Camera de recunoaștere, realizată de nume "cu greutate" în IPJ
Camera de recunoaștere de la demisolul Secției 1 Poliție a fost realizată în 2003, odată cu renovarea unității de poliție, iar în 2007 a fost modernizată. De altfel, a devenit operațională începând cu 2007. Inițiativa realizării acesteia a aparținut comisarului șef Dumitru Lotreanu și comisarului șef Constantin Dancu – pe atunci șeful și respectiv adjunctul secției. De altfel, polițiștii cu vechime în unitate amintesc faptul că, la vremea respectivă, dungile de pe pereții încăperii au fost realizate de comisarul șef Emilian Pârvu (care a ajuns șeful Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, în prezent pensionat) și de comisarul șef Ovidiu Zamfir (în prezent șeful Serviciului Cazier).


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4947 secunde