"O viață de coșmar. Am fost bătută și violată!"

"De ce oare eu nu am fost adoptată? De ce nu au vrut să am și eu o familie?" - sunt întrebări dureroase puse de o adolescentă de 17 ani, ce acuză statul român că i-a răpit șansa de a avea o familie. În schimb, spune că a avut o copilărie tristă, fiind umilită, bătută și chiar violată. Peste câteva luni va părăsi centrul de plasament unde stă de câțiva ani. Iar de atunci, care va fi viitorul ei?

Povestea Ralucăi, astăzi o adolescentă în vârstă de 17 ani, este asemănătoare cu a oricărui alt adolescent din sistemul de protecția copilului. A fost abandonată de mamă încă de la naștere, într-un pătuț de spital. Ulterior, când asistenții sociali au dat de urma celei care a adus-o pe lume, într-un sătuc din județul Constanța, au găsit o sărăcie lucie și o mizerie de nedescris: mama și alți vreo zece copilași trăiau înghesuiți într-o cocioabă.

Norocul i-a surâs și, pe când avea vreo doi anișori, pentru că legea o permitea, o familie de italieni ce a prins drag de zâmbetul ei trist și de ochișorii plini de viață a decis să-i ofere o viață mai bună. Au urmat ani buni de anchete, de cercetări amănunțite ale familiei, dar când mai era un pas pentru finalizarea adopției, legislația din țara noastră a fost modificată, iar procedurile de înfiere stopate. O decizie ce i-a schimbat viața micuței Raluca. Astăzi, ajunsă la vârsta de 17 ani, îi vine greu să vorbească despre viața ei. A trecut plin clipe grele, a îndurat umilințe și bătăi, ba chiar acuză că a fost și violată, iar toate și-au pus amprenta asupra psihicului ei. Nu se poate adapta la viața din centrul de plasament și spune că trăiește sub o permanentă stare de teamă. Tocmai de aceea, deși a fost de acord să povestească prin ce a trecut, a refuzat să fie fotografiată sau să-și dea numele adevărat.

"Viața mea a fost o luptă continuă"

Ani buni, după ce adopția a fost sistată, a mai sperat că statul român va accepta să fie încredințată spre creștere familiei de italieni. "Am păstrat legătura cu ei. Au venit în țară, m-au vizitat, am fost și eu în Italia, chiar și anul trecut. Mi-au trimis cadouri și m-au ajutat cum au putut și ei", spune copila. Între timp, a trecut pe la doi asistenți maternali, iar de vreo trei ani este într-un centru de plasament.

Spune că ea a fost cea care a cerut să fie mutată din familia asistentului maternal în centru. "Simțeam că nu am libertate, că se făceau diferențe între mine și ceilalți doi copii pe care-i aveau. Așa că am cerut să merg în centru", nici aici însă nu a reușit să se adapteze, ci se referă la unitate, de multe ori, ca la o "pușcărie". Mai mult, mărturisește că un alt motiv pentru care a cerut să plece din asistență maternală ar fi faptul că, la vârsta de 13 ani, băiatul unui vecin ar fi forțat-o să întrețină relații sexuale. Nici aici, în centru, nu îi este ușor mereu; fata s-a plâns că o altă adolescentă din centrul de plasament ar fi amenințat-o că o dă pe mâna proxeneților, pentru a fi dusă la "produs", motiv pentru care a vrut la un moment dat să fugă din unitate.

"Viața mea a fost o continuă luptă. Nu mi-am găsit locul nicăieri, nici la asistentul maternal, nici în centru. E bine în centru, avem mâncare, avem haine, dar nu este acasă. Nu am liniște, nu mă înțeleg cu celelalte fete, băieții sunt violenți… Îmi lipsește o familie! Tocmai asta mă doare cel mai tare: am avut șansa să fiu adoptată. De ce nu s-a putut? De ce nu au vrut să am și eu o familie?", se întreabă astăzi adolescenta.

Mai are câteva luni și împlinește 18 ani. Plănuiește ca în acel moment să plece în Italia, la familia cu care a păstrat legătura. Întrebată de reporter de ce nu așteaptă să termine școala mai întâi - unde învață să fie coafeză - meserie ce-i place! -, cade pe gânduri. "Da, și familia de acolo mi-a spus că trebuie să am o diplomă, să-mi găsesc o slujbă…", după care dă semne că se răzgândește și că vrea să mai aștepte un an, până la terminarea școlii, pentru a lua drumul Italiei. Dar nu e hotărâtă…

"De vină este Legea Adopției!"

Azota Popescu, reprezentantă a Asociației "Catharsis" Brașov, ce militează pentru reluarea adopțiilor internaționale, ne-a mărturisit că este la curent cu suferințele acestei tinere. "Cunosc foarte bine drama acestei adolescente. După abandon și-a petrecut primii ani la Pediatrie, secția distrofici. Apoi, până la vârsta de opt ani a crescut în familia unui asistent maternal care i-a oferit dragoste și un cămin plin de armonie. Greu de înțeles motivele pentru care a fost transferată la un alt asistent material, în loc să i se faciliteze integrarea în familia selecționată de Oficiul Român de Adopții. Anii au trecut și copilul de altădată este acum o adolescentă hăituită, căreia Legea adopției în vigoare i-a spulberat speranța unei familii proprii și permanente. Și nu numai atât.

Fata îmi povestește zilnic despre suferința îndurată în casa celui de-al doilea asistent maternal: insulte, umilințe, bătăi. Viața ei a devenit un coșmar după ce a fost violată la vârsta la 13 ani. Violul a marcat-o pentru toată viața…

La vârsta de 15 ani a fost instituționalizată într-un centru de plasament, «pușcărie», cum spune ea de cele mai multe ori. Nu se poate nicidecum adapta și a încercat de multe ori să fugă. Nu înțelege nicicum logica pentru care adopția ei a fost blocată", spune militanta pentru drepturile copiilor.

"Realitatea din ultimii 25 de ani ne-a demonstrat că un copil, odată abandonat, rămâne abandonat toată viața. Este o adevărată crimă să scoți un copil din familia asistentului maternal și să-l duci într-un centru de asistență socială, când dincolo de granițele Românie, o familie luptă pentru a-i oferi ce are nevoie - o familie, un cămin armonios, un viitor în siguranță. La baza tuturor nedreptăților care i-au făcut acestui copil viața un calvar stă Legea adopției în vigoare. Vorbim despre o lege care discriminează atât copiii abandonați, cât și familiile care vor să le ofere un cămin", a concluzionat reprezentanta Asociației "Catharsis".