Judecătorul Lucian Lică, de la Tribunalul Constanța, a debutat ca scriitor cu o carte despre aromâni
1818
Lucian Lică, judecător la Tribunalul Constanța - secția Penală, a debutat ca scriitor, cu o lucrare deosebită, intitulată "Aromânii - Studii monografice sintetice". Este prima carte editată, după mai multe tentative de-a lungul timpului, și care a văzut lumina tiparului, în condiții deosebite, la Editura "Dobrogea", aparținând Trustului de Presă "Cuget Liber".
Magistratul Lucian Lică are 37 de ani și este un judecător cu o atitudine sobră în sala de judecată, o persoană deosebit de echilibrată și cu un real simț al răspunderii. În particular, un om normal, modest, care-și iubește la nebunie familia - de altfel, universul și oaza sa de liniște interioară -, care dă dovadă mereu de seriozitate în tot ceea ce face, cu un simț al umorului extrem de dezvoltat, dezinvolt, comunicativ, creativ, înțelegător cu cei din jur, politicos.
"Cercetător"… de mic
Putem spune că totul ține de educație, iar el a primit o educație aleasă. Dovadă stă și această carte, care este dedicată "Familiei mele, legătura cea mai directă pe care o am cu neamul fărșerotesc al aromânilor". Mama sa este aromâncă, un argument suficient de puternic pentru a ajunge să "cerceteze" acest neam ca nimeni altul și să facă lumină pe un teren pe care mulți dintre noi, dobrogeni și numai, nu-l cunoaștem poate suficient de bine, mai ales că aici se află concentrată cea mai mare comunitate de aromâni.
Pasiunea sa către cercetarea neamului aromân are izvorul în copilărie. Încă din clasa a VIII-a el a obținut un premiu cu o lucrare despre aromâni, primind "Premiul Universității", susținând apoi mai multe teze la Academia Română, fiind chiar menționat în studiile Academiei.
Bursă la Viena, pe vremea comuniștilor
Deși totul se petrecea în perioada comunistă, Lucian Lică a apărut în presa locală ("Dobrogea Nouă") și națională (revista "Știință și Tehnică") fiind intervievat în mai multe rânduri cu privire la studiile și cercetările efectuate pe cont propriu. A obținut la vremea respectivă o bursă de studii la Facultatea de Istorie din Viena, dar a fost "sfătuit prietenește" de Securitate că ar fi mai bine pentru el și familia lui dacă ar rămâne, totuși, în țară… Atunci nu avea mai mult de 16 - 17 ani. După Revoluție, a urmat cursurile Fa-cultății de Drept, dar nu a profesat imediat în acest domeniu, deși de mic își dorise să devină… pro-curor. Pasionat de muzică, fascinat de televiziune, a activat în mai multe trusturi media din București (Pro TV, Antena 1) ori radiouri (Romantic FM). A avut chiar o formație rock, muzica rămânând în continuare o pasiune în viața sa.
Un "secret" frumos
A devenit judecător abia în anul 2000, când a fost repartizat la Judecătoria Măcin, ulterior fiind transferat la Tribunalul Constanța.
În tot acest timp, a continuat să scrie, dovadă stând cele 33 de cărți care așteaptă să fie publicate. De la poezii, proză, nuvele, romane, eseuri, până la o piesă de teatru scrisă în versuri. Creativitatea sa pare că nu are limite, până acum sfiindu-se să vină în fața lumii cu acest mic "secret", dar care pentru el reprezintă o adevărată lume, un adevărat univers, o parte a sa nevăzută, care lasă să se strecoare sensibilitatea și iubirea de frumos.
"Este un început…"
Revenind la lucrarea "Aromânii - studii monografice sinte-tice", autorul spune că "din păcate, studiile trecute referitoare la acest fenomen nu au încercat o structuralizare în parametri istoriografici clasici. Lucrarea «Aromânii - studii monografice sintetice» nu dorește decât să ofere anumite repere ce se pot înscrie parametrilor menționați, fără însă a aprofunda la nivel retoric acest ansamblu".
"Nu ne propunem decât o sinteză bine definită a principalelor repere din istoria aromânilor pe care, de altfel, vom încerca să conturăm portretul unora dintre cele mai importante personalități ale istoriei și culturii macedo-române și aceasta pentru cât mai corecta definire a componentei sud-dunărene care, în ansamblul ei, trebuie să facă parte din ISTORIA ROMÂNILOR" - mai spune autorul.
Tot Lucian Lică afirmă că "este un început…". Noi putem completa că este un debut oficial promițător, curajos, și că scriitura sa deosebit de curată, de lucidă și plină de sensibilitate, de concret și rațiune, de o stăpânire corectă a limbajului și a formei, îl poate consacra ușor printre scriitorii și oamenii de cultură constănțeni și nu numai.
Tocmai de aceea îi urăm mult succes și spor la… scris!
Magistratul Lucian Lică are 37 de ani și este un judecător cu o atitudine sobră în sala de judecată, o persoană deosebit de echilibrată și cu un real simț al răspunderii. În particular, un om normal, modest, care-și iubește la nebunie familia - de altfel, universul și oaza sa de liniște interioară -, care dă dovadă mereu de seriozitate în tot ceea ce face, cu un simț al umorului extrem de dezvoltat, dezinvolt, comunicativ, creativ, înțelegător cu cei din jur, politicos.
"Cercetător"… de mic
Putem spune că totul ține de educație, iar el a primit o educație aleasă. Dovadă stă și această carte, care este dedicată "Familiei mele, legătura cea mai directă pe care o am cu neamul fărșerotesc al aromânilor". Mama sa este aromâncă, un argument suficient de puternic pentru a ajunge să "cerceteze" acest neam ca nimeni altul și să facă lumină pe un teren pe care mulți dintre noi, dobrogeni și numai, nu-l cunoaștem poate suficient de bine, mai ales că aici se află concentrată cea mai mare comunitate de aromâni.
Pasiunea sa către cercetarea neamului aromân are izvorul în copilărie. Încă din clasa a VIII-a el a obținut un premiu cu o lucrare despre aromâni, primind "Premiul Universității", susținând apoi mai multe teze la Academia Română, fiind chiar menționat în studiile Academiei.
Bursă la Viena, pe vremea comuniștilor
Deși totul se petrecea în perioada comunistă, Lucian Lică a apărut în presa locală ("Dobrogea Nouă") și națională (revista "Știință și Tehnică") fiind intervievat în mai multe rânduri cu privire la studiile și cercetările efectuate pe cont propriu. A obținut la vremea respectivă o bursă de studii la Facultatea de Istorie din Viena, dar a fost "sfătuit prietenește" de Securitate că ar fi mai bine pentru el și familia lui dacă ar rămâne, totuși, în țară… Atunci nu avea mai mult de 16 - 17 ani. După Revoluție, a urmat cursurile Fa-cultății de Drept, dar nu a profesat imediat în acest domeniu, deși de mic își dorise să devină… pro-curor. Pasionat de muzică, fascinat de televiziune, a activat în mai multe trusturi media din București (Pro TV, Antena 1) ori radiouri (Romantic FM). A avut chiar o formație rock, muzica rămânând în continuare o pasiune în viața sa.
Un "secret" frumos
A devenit judecător abia în anul 2000, când a fost repartizat la Judecătoria Măcin, ulterior fiind transferat la Tribunalul Constanța.
În tot acest timp, a continuat să scrie, dovadă stând cele 33 de cărți care așteaptă să fie publicate. De la poezii, proză, nuvele, romane, eseuri, până la o piesă de teatru scrisă în versuri. Creativitatea sa pare că nu are limite, până acum sfiindu-se să vină în fața lumii cu acest mic "secret", dar care pentru el reprezintă o adevărată lume, un adevărat univers, o parte a sa nevăzută, care lasă să se strecoare sensibilitatea și iubirea de frumos.
"Este un început…"
Revenind la lucrarea "Aromânii - studii monografice sinte-tice", autorul spune că "din păcate, studiile trecute referitoare la acest fenomen nu au încercat o structuralizare în parametri istoriografici clasici. Lucrarea «Aromânii - studii monografice sintetice» nu dorește decât să ofere anumite repere ce se pot înscrie parametrilor menționați, fără însă a aprofunda la nivel retoric acest ansamblu".
"Nu ne propunem decât o sinteză bine definită a principalelor repere din istoria aromânilor pe care, de altfel, vom încerca să conturăm portretul unora dintre cele mai importante personalități ale istoriei și culturii macedo-române și aceasta pentru cât mai corecta definire a componentei sud-dunărene care, în ansamblul ei, trebuie să facă parte din ISTORIA ROMÂNILOR" - mai spune autorul.
Tot Lucian Lică afirmă că "este un început…". Noi putem completa că este un debut oficial promițător, curajos, și că scriitura sa deosebit de curată, de lucidă și plină de sensibilitate, de concret și rațiune, de o stăpânire corectă a limbajului și a formei, îl poate consacra ușor printre scriitorii și oamenii de cultură constănțeni și nu numai.
Tocmai de aceea îi urăm mult succes și spor la… scris!
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!