Indicativ de alarmare la escadrila de elicoptere. Misiune de salvare în largul mării! (I)

O întâmplare reală, petrecută în primăvara anului 1977. Piloții de elită ai unității militare de la Mihail Kogălniceanu au fost protagoniștii misiunii de salvare a doi pescari, a căror barcă a fost dusă de furtună în largul mării…

Primăvara bătea, cu razele ei de aprilie, în geamul autobuzului ce transporta militarii la Mihail Kogălniceanu, la cunoscuta unitate de aviație. Autobuzul a intrat pe poarta unității, a parcurs aleea cu liliac înflorit din dreptul companiei pază, a virat la dreapta prin fața popotei, apoi, în capătul aleii, a virat la stânga către pista de decolare-aterizare. A oprit în dreptul primului pavilion, aproape de "parajet", locul unde porneau avioanele supersonice.

Erau mai multe unități în aceeași cazarmă: unitatea de aviație supersonică, o unitate de radiolocație, o subunitate de artilerie antiaeriană și un regiment de elicoptere.

Eu eram la început de carieră militară, aveam gradul de locotenent aviator și fusesem repartizat la unitatea militară de elicoptere de la Tuzla, unitate care era cantonată la Mihail Kogălniceanu, nucleul de început având denumirea de Escadrila 141 Elicoptere. Până în primăvara anului următor, am participat la diferite cursuri de instruire, printre care cel pe linie de mobilizare de la Ploiești, în urma căruia am contribuit la încadrarea cu personal militar și civil al escadrilei, inclusiv a unor piloți. Aveam încă vie în memorie fatidica zi de 4 martie 1977, când, fiind ofițer de serviciu, am pus în aplicare Planul de alarmare ca urmare a puternicului cutremur.

Pregătire la sol, fără zbor

După ce am coborât din autobuz, am parcurs câțiva pași de la linia de avioane și ne-am aliniat într-o formație mică, în linie, pentru raportul de dimineață. Era un program pe care îl respectam în fiecare zi, la aceeași oră. Primii din dreapta erau cadrele din comanda regimentului și statul major, subunitățile de piloți și tehnicieni, ultimii din formație fiind o grupă de militari în termen. O parte din piloți erau veniți de la regimentul de aviație supersonică și deja încheiaseră programul de trecere pe elicoptere, alți piloți erau mutați de la unitatea de la Alexeni.

După raport, am intrat în clădirea unde eram instalați, o clădire veche, unde se afla și o sală de pregătire pentru zbor. În timp ce mergeam către sală, am simțit o pală ușoară de vânt pe la urechi după ce șeful dăduse "liber la program". M-am uitat către vârfurile copacilor din apropierea locului de adunare și am văzut cum își amplifică unduirea. Știam că, pentru aviatori, starea vremii care se schimbă brusc poate însemna o zi de pregătire la sol, o zi fără zbor…

Barcă rămasă în voia valurilor

În timp ce noi, militarii de la elicoptere, începeam o nouă zi de serviciu, undeva, departe, dacă e să trasăm o linie imaginară dincolo de pistă, peste șoseaua Constanța - Tulcea, pe direcția 30 de grade, la aproximativ 120 km de aerodrom, cinci bărci pescărești ieșeau pe mare de la cherhanaua din Sfântu Gheorghe. Bărcile erau legate între ele și duse spre larg de o șalupă cu motor. Erau pescari, oameni căliți în lupta cu valurile mării care, și ei, ca și noi, începeau o zi de muncă. În fiecare barcă se găseau câte doi, trei pescari cu ustensilele specifice muncii lor.

Marea era liniștită și cerul senin. Din loc în loc, pe măsură ce înaintau în larg, marea făcea mici vălurele, ca o imensă perdea albastră. În rest, nici o pală de vânt. Bărcile pescărești au înaintat cam 2 km de la țărm, iar pescarii au început să întindă un năvod marin pe care îl fixau cu ancore și piloni. Acest năvod era cunoscut sub numele de talian și avea rolul de a prinde peștele ca într-o capcană.

După ce au terminat de întins talianul, ca din senin, s-a iscat un vânt care a început să monteze marea, iar valurile au început să se formeze, din ce în ce mai mari. În două-trei ore, marea era așa de agitată, că începuse să provoace îngrijorare în rândul pescarilor aflați în bărci.

Atamanul, șeful echipei de pescari, a hotărât să fie întrerupt lucrul și să se formeze un convoi cu bărcile care au fost din nou legate cu odgoane una de alta și, toate, la rândul lor, legate de șalupă pentru a se deplasa spre țărm. Au pornit spre țărm și, când mai aveau câteva sute de metri până să ajungă, odgonul cu care era prinsă ultima barcă s-a rupt.

Barca a rămas în voia valurilor. În barcă erau doi pescari, amândoi frați. Conducătorul convoiului a luat hotărârea să continue marșul pentru a duce cele patru bărci la cherhana, apoi să revină și să recupereze și cealaltă barcă. Șalupa a revenit, dar barca, luată de valurile care au crescut în intensitate, nu a mai fost găsită. Fără cârmă, barca cu cei doi oameni a fost dusă de furtună și curenții marini în largul mării…

Folosiți orice mijloace posibile de căutare

Pentru piloții de elicoptere, toată ziua de luni a fost zi de pregătire preliminară a zborului de a doua zi. Atât comandantul, cât și inginerul șef, maior Alexandru Hurdubae, au ținut lecții despre tehnica de pilotaj și principalele caracteristici ale elicopterelor IAR-316B ALOUETTE și IAR-330H PUMA. În ultimele două ore de program, s-a trecut la cunoașterea cabinei elicopterelor. Piloții au urcat pe rând, instructor și elev, în scaunele elicopterelor PUMA și ALOUETTE, repetând "la rece" comenzile de pilotaj, aparatele de la bord și convorbirile radio. Afară vântul sufla atât de tare, că elicopterul Puma chiar se legăna ușor.

Căpitanul Mihail Luca avea impresia că mai are puțin și… decolează. Maiorul Constantin Goreac, unul dintre instructori, simțind și el acea mișcare a elicopterului sub forța vântului, i-a zis: "Mihai, dacă la noapte nu se liniștește vântul, nu știu dacă ne vom ridica mâine de la sol. Acum suflă cu 18 m/s".

A doua zi, în zori, când marea se mai liniștise, două vedete grănicerești au pornit în căutarea bărcii pierdute. După aproximativ cinci, șase ore de căutări, au renunțat și au tras concluzia că barca s-a scufundat. Autoritățile de atunci au dat dispoziții să se folosească orice mijloace posibile de căutare, inclusive elicopterele. Așa s-a primit indicativul de alarmare la escadrila de elicoptere.

(Continuare, în ediția de mâine a ziarului nostru)

Căpitan-comandor de aviație (r) Nelu ENACHE - ARPIA, Filiala Constanța