Hidroaviația de la Palazu Mare, scufundată în… uitare

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Este prilej pentru festivități și comemorări, pentru a aduce un omagiu eroilor care și-au dat viața în deflagrația mondială, pentru a readuce pe tapet ororile teribile, astfel încât să nu fie repetate. Din păcate, o pagină importantă din istoria Constanței, scrisă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, este trecută cu vederea. Puțini mai sunt cei care-și amintesc de faptul că, în conflictul armat mondial, neînfricații militari ai Escadrilei de Hidroaviație de la Palazu Mare, prima unitate din acest fel din România, au apărat cu vitejie litoralul și implicit țara. 

Veteranii vor o placă comemorativă 

Cel mai în vârstă atlet în activitate din România, constănțeanul Traian Petcu - ajuns la venerabila vârstă de 91 de ani - a fost, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, caporal în cadrul Flotilei de Hidroaviație. A fost martorul curajului piloților constănțeni, a fost aproape de a-și pierde viața atunci când rușii au intrat în Constanța, iar astăzi asistă neputincios cum existența Hidroaviației este uitată, încet, dar sigur! 

"Încă se mai pot vedea, la Palazu Mare, pe malul Siutghiolului, hangarele Flotilei de Hidroaviație, unde erau adăpostite hidroavioanele care au luat parte la război. Cu timpul, însă, hangarele vor fi demolate, iar în locul lor se va construi altceva. Astfel vor dispare și ultimele urme ale existenței Flotilei. În ciuda numeroaselor sesizări, propuneri și promisiuni că va fi ridicat un simbol care să amintească de vitejia celor de la Hidroaviație, nu s-a întâmplat nimic. Nu există măcar o placă comemorativă, o machetă a unui hidroavion, ce ar putea fi cuprinse într-un traseu turistic", regretă veteranul Traian Petcu. 

România, printre primele state cu hidroaviație

Trist este faptul că, prin ignorarea trecutului al Constanței, se uită și faptul că țara noastră a fost printre primele care au pus în practică înfrățirea dintre Aviație și Marină. În 1994, în revista "Hidro-aviația României", apărută sub îngrijirea Aurel Pentelescu, Cristian Crăciu-noiu și Jipa Rotaru, se consemna: "Țara noastră a fost printre primele state ale Europei care, la începutul secolu-lui trecut, au organizat aviația militară și în cadrul acesteia hidroaviația de luptă, ca mijloc eficient pentru apărarea, împreună cu marina, trupele de uscat și aviația propriu-zisă, a litoralului maritim și fluvial românesc". 

Iar în 1927, în revista "Aeronautica", Radu A. Stoika nota: "În cele mai importante porturi rusești de la Marea Neagră, unii dintre cei mai iscusiți ingineri germani lucrează cu intensitate la fabricarea de hidroavioane de război, paralel cu completarea marinei sovietice, pe care de altfel, guvernul respectiv încercase să o sporească și cu flota Vranghel de la Bizerta și cu o bună parte din escadra Mării Baltice.

Turcii, grecii, sârbii și bulgarii au îmbră-țișat cu tot dinadinsul industria aero-navală, construind la dânșii în țară sau comandând în străinătate cantități im-portante de hidroavioane. (…). În ceea ce privește România, avem deja un grup de hidroavioane la Constanța, în curs de organizare și completare cu diferite tipuri de hidroaviane. Deocamdată grupul posedă trei hidroavioane de școală de tranziție la mare tip Getta RAS-I construite de subsemnatul la Constanța, rămânând ca în curând să fie armat (dotat) și cu hidroavioanele de război necesare cola-borării cu marina, colaborare absolut indispensabilă forțelor noastre navale destul de reduse și greu de completat - pentru că în scurt timp litoralul Mării Negre să fie perfect apărat față de orice amenin-țare eventuală".

Constanța, punct de reper pentru hidroaviație

Bazele hidroaviației în țara noastră au fost puse în 1920, când a fost înființat, în portul Constanța, Grupul de Aviație Maritimă. În 1930, grupul a fost mutat la Palazu Mare, în zona unde, în prezent, se află Spitalul de Pneumoftiziologie. În Al Doilea Război Mondial, implicarea hidroaviației a fost hotărâtoare pentru soarta țării. 

"Acțiunile de luptă ale Flotilei de Hidro-aviație în Marea Neagră au început o dată cu războiul terestru, la 22 iunie 1941. Deși cu resurse relativ modeste în raport cu aviația de uscat, hidroaviația a contribuit activ și permanent la campania armatei române, distingându-se prin varietatea misiunilor îndeplinite, precum și prin numărul mare al acestora. Misiuni: supravegherea zonei costiere, explorarea coastei, explorări în larg, până la coasta Crimeei, în bazinul de nord al Mării Negre sau pe coastele Asiei Mici, escortări anti-submarine sau de însoțire a convoaielor de nave, cercetări anti-submarine, descoperirea de mine inamice, aprovizionarea grupului de soldați de la farul din Insula Șerpilor", se menționa, în 1994, în revista "Hidroaviația României".