Flota comercială a României, acum 20 de ani. HG pentru plata marinarilor, nou prilej de vorbe…

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 

Hotărârea guvernamentală nr. 375, prin care se aprobă finanțarea repatrierii personalului navigant debarcat sau aflat la bordul unor nave maritime de transport din patrimoniul companiilor Navrom, Romline și Petromin, nu a reușit să calmeze apele tulburi ale shipping-ului românesc. Dimpotrivă, agitația în rândul navigatorilor este în creștere. 

Marinarii au tot mai multe motive de neliniște, căci nu știu dacă, în baza acestui act normativ, își vor primi diurna restantă, în totalitate, parțial sau deloc. Hotărârea de guvern dă naștere la interpretări divergente. 

Sindicatul Liber al Navigatorilor, căruia i se datorește apariția actului normativ, consideră că trebuie achitate toate obligațiile față de echipajele care au lucrat pe navele companiilor de stat, indiferent de operatorul navei, în baza principiului de drept internațional: "Datoriile urmează nava". 

Ionel Chițu, directorul general al companiei Navrom, unul dintre cei care va răspunde de modul aplicării hotărârii de guvern, are o poziție diferită în această problemă. În interpretarea sa, actul normativ ar trebui să lase în afara discuției unele categorii de navigatori. Cine, de ce și în ce măsură va rămâne neplătit nu este prea clar, lucrurile urmând să mai dospească. 

În "compensație", la excluderea unor navigatori de la plată se încearcă, după câte am aflat, plata unor alte categorii de persoane care au avut o prezență pasageră pe nave: superintendenți și inspectori RNR. Cum aceștia nu fac parte din categoria personalului navigant, la care se referă HG nr. 375, rezultă că orice tentativă de a-i plăti reprezintă o ilegalitate. 

Interpretările diferite ale hotărârii de guvern sunt determinate, evident, de interesele și pozițiile neconcordante ale partenerilor de dialog social. Dar vina principală revine, după părerea noastră, celor care au participat la fundamentarea și redactarea ei. Hotărârea trebuia să aibă în vedere toate cazurile particulare de neplată și să specifice, clar, situațiile în care se achită restanțele sau nu, toate categoriile de cheltuieli avute în vedere, nivelul la care se fac plățile. 

Discriminare și abuz 

De ce nu s-a procedat așa? Poate pentru faptul că unele companii de stat nu au nici acum o situație limpede a cheltuielilor pe fiecare navă, pentru că ani de zile navele și contractele au fost scăpate din mână. 

În aceste condiții de incertitudine, armatorii respectivi preferă să nu plătească ca să nu greșească și să fie trași la răspundere mai târziu. 

Este aceasta cea mai corectă poziție? Nicidecum! Dacă vor rămâne neplătite categorii de marinari care aveau dreptul să li se achite restanțele, se poate trage concluzia că hotărârea guvernamentală a fost aplicată discriminatoriu, că interpretarea ei a fost tendențioasă, abuzivă. Firesc este ca interpretarea cazurilor neclare să aparțină emitentului actului normativ. 

Pentru eliminarea neînțelegerilor și tensiunilor, SLN și companiile de navigație trebuie să lămurească, împreună cu Ministerul Transporturilor, care sunt categoriile de plăți și de navigatori exceptate de la prevederile HG nr. 375. (27 iulie 1998) 

Renunțați la răzbunările politice! 

Ministrul Privatizării și-a respectat cuvântul dat în fața constănțenilor și a organizat întâlnirea pe tema flotei românești. Ieri, 1 octombrie 1998, la Ministerul Transporturilor s-au așezat la masa verde: Sorin Dumitriu - președintele FPS, ministrul Traian Băsescu, Vlad Soare - președintele Bancorex, Anghel Panait - șeful FPS Constanța, Adrian Mihălcioiu și Aurel Stoica - lideri ai SLN, reprezentanți ai ministerelor Muncii și Finanțelor, directorii companiilor Navrom, Romline și Petromin etc. 

Reuniunea a fost dominată, după cum era firesc, de ministrul Traian Băsescu, acesta menționând că soluțiile pentru rezolvarea crizei flotei românești pot fi găsite numai dacă se renunță la răzbunările politice, punându-se interesul național mai presus de interesele de grup. 

La ce vendete și la ce clanuri politice sau de afaceri s-a referit Băsescu, nu putem decât să bănuim, căci ministrul Transporturilor s-a ferit să facă vreo referire concretă. El a lăsat să se înțeleagă faptul că, numai în condițiile acestea, ministerul pe care îl conduce, care s-a ținut mai departe în ultima vreme de frământările și nereușitele FPS-ului în gestionarea flotei, va accepta să se implice. 

Vlad Soare, președintele Bancorex, a schimbat calimera pe parcursul reuniunii. Dacă la început a adoptat poziția celui care nici nu mai vrea să audă de flotă, de pe urma căreia banca s-a ales cu o "gaură" de peste 100 de milioane de dolari, la sfârșit a devenit mai cooperant. El a înțeles că o reluare a dialogului cu companiile de navigație este în interesul Bancorex, căci numai împreună cu acestea se pot găsi soluții pentru recuperarea datoriilor. Altfel, banca are toate șansele să se aleagă cu praful de pe tobă. Lui Vlad Soare i s-a explicat că sechestrul asigurător, obținut în instanțele românești, nu are nicio valoare în porturile străine, pe unde sunt arestate navele companiei Navrom, și că această măsură este mai curând păguboasă pentru Bancorex. 

Gheorghe Slabu, directorul general al companiei Romline, i-a demonstrat bancherului că o reeșalonare a datoriilor și o implicare a Bancorex în procesul de privatizare va duce la salvarea unui număr mare de nave și la recuperarea unor împrumuturi de zeci de milioane de dolari. 

Chiar dacă a fost aglomerație cam mare și nu s-a putut lua o decizie, întâlnirea s-a dovedit a fi extrem de utilă. Mulți dintre cei aflați la București, de care depinde soarta flotei naționale, au început să priceapă că shipping-ul e puțin mai complicat decât se vede din capitală, că restructurarea, privatizarea și lichidarea flotei nu pot fi făcute fără implicarea Ministerului Transporturilor, a directorilor companiilor de navigație și a SLN. De aceea s-a decis organizarea unei întâlniri restrânse în cursul zilei de luni, la care să se stabilească un set de soluții. (2 octombrie 1998)