Mai multe ştiri online:

Flota comercială a României, acum 20 de ani. Drama marinarilor abandonați pe nava „Sălaj”

Ştire online publicată Marţi, 09 Aprilie 2019. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme. 


De la răbufnirea crizei flotei naționale în urmă cu doi ani, nicicând nu s-a întâlnit un caz mai disperat decât cel al echipajului navei „Sălaj”. Cargoul aparține statului român (administrator - FPS, armator - compania Navrom) și este arestat din iunie 1997 în portul pakistanez Quasim, pentru neplata taxelor portuare. 
Echipajul, abandonat pur și simplu, se află într-o situație dramatică. Disperate că soții și părinții lor sunt în pericol de moarte, Elena Popa (soția comandantului Constantin Popa), Rodica și Raluca Iordan (soția și fiica radiotelegrafistului Toma Iordan), Elena Băjenaru (soția timonierului Petrică Băjenaru), Mirela Marin (soția ofițerului III mecanic Ion Marin) și Maria Constantin (soția motoristului Penca Constantin) au adresat un memoriu președintelui României, miniștrilor Traian Băsescu, Sorin Dimitriu, Daniel Dăianu, primului-ministru și lui Gheorghe Ionescu, director general executiv al FPS. 
În mesaj, se prezintă situația disperată în care se găsește echipajul: „Acum nu mai au mâncare de mai bine de o săptămână; nu sunt medicamente de niciun fel; combustibilul s-a terminat și nu mai există nicio posibilitate de a supraviețui Ia bord. Nu mai există nici apă. Sunt în ancoră, pe fluviu. Parte din marinari sunt deja bolnavi (eczeme, căderi ale părului, dinților, malarie etc.). Sunt disperați, iar noi am ajuns să ne vindem bunurile pentru a supraviețui. Nu mai vorbim că nu au fost plătiți deloc. Cel mai important lucru este salvarea vieților lor. Vă implorăm să ne ajutați cât mai urgent. Situația este disperată. Fie-vă milă de niște oameni nevinovați, care au dorit să muncească pe navele statului român (prost administrate de manageri și proprietari). Acești oameni nu au nicio vină ca să sfârșească precum niște câini, departe de cei dragi, departe de casă”. 
Cu lacrimi în ochi, femeile ne-au relatat că soții lor se hrănesc doar cu biscuiți de la bărcile de salvare, că nu au apă de băut și de spălat, nu au posibilitatea să fiarbă apa de băut, să-și pregătească hrana. 
Soții lor le-au transmis că nava este o epavă, cu puntea numai găuri, și că trebuie să meargă cu atenție pentru a nu se accidenta. La toate acestea se adaugă temperatura insuportabilă, care a atins 45 grade. 
Pericolul cel mai mare îl reprezintă, însă, începerea sezonului furtunilor. Lipsită de combustibil și, deci, neguvernabilă, nava este în pericol de eșuare sau scufundare, iar viețile marinarilor români sunt în mare primejdie. 
Cazul echipajului de pe „Sălaj” atrage atenția asupra responsabilității FPS (administratorul, flotei naționale) și a țărănistului Sorin Dimitriu față de tratamentul inuman la care sunt supuși marinarii români pe navele statului. Pentru ceea ce se întâmplă în flota națională, pentru drama a sute și mii de navigatori și a familiilor acestora, Sorin Dimitriu și întregul consiliu de administrație al FPS ar trebui să își dea demisia. (18 iunie 1998) 


Malaria face ravagii 


Echipajul navei „Mehedinți” - aflată în portul Mtwara (Tanzania) - a transmis un nou mesaj disperat companiei Romline, în care se arată că la toate apelurile anterioare de a se aproviziona nava cu motorină nu a primit niciun răspuns. 
„Actualmente, nava este în black-out total. Din această cauză, există riscul unor acțiuni piraterești pe timpul nopții. Serviciul de cart se efectuează la lumina felinarului de vânt. Mâncarea se pregătește la sobă cu lemne, construită la bord, fiind alimentată cu fardaj și bocaporți. Cambuza este scoasă din funcțiune. Din această cauză, nu putem ține la bord alimente perisabile. Cele care au existat s-au alterat și au fost aruncate în mare. 
La bord a apărut al treilea caz de malarie, cu internare în spital. Salariile nu au fost plătite din luna februarie, iar diurna de străinătate nu a fost plătită de șapte luni. Moralul echipajului este la pământ, neavând bani de țigări, cafea și alte necesități. 
Menționăm că la toate apelurile noastre către companie nu am primit niciun răspuns referitor la plata la zi și repatriere. Nava este considerată, de către autoritățile locale, abandonată de armator și un pericol pentru navigație”. 
După ce citești acest mesaj disperat, nu poți să nu te întrebi dacă ceea ce este scris în Constituția României („Dreptul la viață, precum și dreptul la integritatea fizică și psihică ale persoanei sunt garantate”) nu este praf în ochii cetățenilor plătitori de impozite. Cum garantează Fondul Proprietății de Stat dreptul la viață al marinarilor pe navele pe care le are în administrare, lăsându-i să crape de malarie sau să înnebunească prin porturi străine? (20 iunie 1998) 


Marinarii români au ajuns în pragul nebuniei 


Drama echipajelor de pe navele companiilor de stat a atins cote paroxistice. Exasperați de condițiile inumane în care sunt obligați să trăiască, pierzându-și speranța că vor fi repatriați și plătiți pentru munca prestată, marinarii români, ajunși în pragul nebuniei, au început să recurgă la gesturi disperate. 
Printr-un comunicat de presă, Sindicatul Liber al Navigatorilor aduce la cunoștința opiniei publice următoarele: „În urma informației primite de la membrii echipajului navei «Eleni», sub pavilion românesc, aflată în portul Madras (India) de peste nouă luni, rezultă că neplata și menținerea echipajelor dincolo de limita umană la bord, în condiții foarte grele, fără protecție adecvată, capătă accente dramatice. Azi (n.r. - 13 august 1998), am fost informați că, ieri, ofițerul mecanic I Gigel Clapa s-a aruncat în mare, strigând, ca ultim semn de disperare: «Vreau banii și să plec acasă, la familiei!». Din informațiile pe care le deținem, până în momentul de față, domnul Clapa era căsătorit și avea un copil. El este dat dispărut, practic considerat decedat”. 
Comunicatul SLN se încheie cu protestul adresat autorităților statului român, FPS, tuturor factorilor de decizie care „întârzie rezolvarea problemelor din flota maritimă românească, spre disperarea noastră, a marinarilor”. (14 august 1998) 


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.6695 secunde