Are 53 de ani, este căsătorit, are două fete și este mândru de meseria sa - așa poate fi descris, în câteva cuvinte, "tatăl" piloților militari din Constanța. Zboară cu elicopterul de mai bine de 30 de ani, are la activ peste 2.600 de ore de zbor și încă își descrie serviciul ca fiind "o melodie care îmi place foarte mult".
Se numește Tudorel Duță și este comandantul Grupului Elicoptere din cadrul Forțelor Navale, dar și locțiitor pentru zbor la Comandamentul Flotei. Cu alte cuvinte, comandorul Duță are și sarcini administrative, însă îi și ajută pe viitorii piloți să devină profesioniști și să le arate tainele zborului, pe Aerodromul de la Tuzla. Despre meseria sa vorbește numai cu plăcere și își aduce aminte cu drag despre momentele de mai bine de 30 de ani, de când a hotărât să devină pilot. Un om modest, comandorul spune că nu și-a imaginat că va reuși să devină pilot.
"Am urmat cursurile Liceului Militar de la Breaza. În ultimii ani de liceu, deja trebuia să ne orientăm către domeniul pe care trebuia să-l profesăm. Recunosc că nu am avut în minte aviația de la început, pentru că mi se părea un domeniu foarte greu și nu credeam că voi fi în stare. Vedeam piloți, auzeam povești și citeam mult despre acest subiect, dar nu credeam că voi fi capabil să reușesc. A fost ca o încercare, să vedem dacă îmi iese… și mi-a ieșit!", mărturisește, cu zâmbetul pe buze, comandorul Duță.
Îi place să zboare cu "Puma"
Tudorel Duță zboară de aproximativ 33 de ani. Din 2005, Forțele Navale s-au înzestrat cu un om căruia îi place ce face și mai dă și altora din experiența sa. A ales zborul pe elicopter pentru că i se pare excepțional să poți vedea ceea ce este pe sol.
"În mai 1981 am început zborul, pe un avion cu elice, după care am optat pentru elicopter. A fost o opțiune foarte clară, pentru că zborul pe elicopter este ceva deosebit, la viteză mai mică, la înălțime mai mică. Să poți să vezi ce se întâmplă pe sol… asta mi-a plăcut. Am zburat foarte mult cu elicopterele Puma. În general, piloții își laudă aeronavele. Și eu fac la fel! Puma Naval este un elicopter bun, care și-a demonstrat din plin valoarea de-a lungul anilor. Am făcut cu acest elicopter tot ce se poate face: toate categoriile de zbor, de la instrucție până la zboruri operaționale, misiuni pe mare, la munte, vara, iarna, pe ploaie, pe ceață. Am trecut și Ecuatorul de trei ori, în operația Atalanta, fiind prima la care a participat o fregată românească cu elicopter la bord", povestește Tudorel Duță.
"Toți se uitau neîncrezători"
Deși are peste 2.600 de ore de zbor, comandorul spune că nu a întâmpinat probleme niciodată în zbor. Ceața, ploaia sau vremea rea nu i-au pus piedică. Totuși, a fost o misiune, în operația Atalanta, pe care a rezolvat-o cu succes, deși toată lumea era sceptică.
"Vorbind despre operația Atalanta, am întâmpinat ceva dificultăți la începutul misiunii, pentru că nemaifolosind nimeni în lume elicoptere Puma pe fregate, nu aveam unde să instruim oamenii. Chiar dacă am fi vrut să îi trimitem în străinătate, nu aveam unde, așa că ne-am apucat noi de treabă și am reușit, deși toți se uitau neîncrezători", afirmă pilotul militar.
Temperamente diferite
În ceea ce privește instrucția de zbor, comandorul Duță se consideră a fi un instructor dur, care nu se lasă cu una, cu două. De asemenea, acesta afirmă faptul că își cunoaște cursanții atât de bine, încât ar putea să-i recunoască dacă s-ar afla la sol, iar vreunul dintre aceștia, în zbor pe elicopter.
"Piloții sunt de toate temperamentele. Și cei pe care îi instruiesc au caractere diferite, iar eu îi cunosc pe fiecare în parte. De exemplu, dacă un cursant este în zbor, iar eu la sol, îmi dau seama cine pilotează elicopterul, pentru că eu i-am învățat și îi cunosc pe toți. Fiecare are felul lui de a pilota", spune comandorul.
Botezul piloților militari
Pe lângă munca asiduă pe care o depun zilnic, piloții militari de la Tuzla mai au și momente de respiro. Unul dintre acestea este momentul în care un cursant pilotează pentru prima dată un elicopter, singur.
"Înainte ca acesta să aterizeze, colegii adună ciulini de pe aerodrom, se face un fel de pătură, iar după ce aterizează cursantul, colegii îl iau de mâini și de picioare, după care se tot strigă diverse lucruri. De exemplu, se spune a fost aterizarea cam lungă, iar atunci ceilalți îl leagănă prin pătura de mărăcini", conchide Tudorel Duță.