Criminalii nu scapă din "plasa" lui Sadâc

Zafer Sadâc este cel mai vechi procuror criminalist de la Constanța. El a terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității București și este procuror din 1996. De 12 ani, este procuror criminalist, funcție pe care o îndeplinește cu multă pasiune. În prezent, este delegat și în funcția de șef al Secției Maritime și Fluviale, iar de anul trecut, este asistent universitar la Facultatea
de Drept din cadrul Universității "Ovidius" Constanța. Zafer Sadâc este cel care i-a trimis în judecată pe cei trei indivizi condamnați pe viață, în ultimii 20 de ani, de la Constanța.

- Sunteți cel mai vechi procuror criminalist de la Constanța. Câte dosare v-au trecut prin mână, cu aproximație?
- În circa 12 ani de când sunt procuror, dosare împotriva vieții cred că au fost cam o mie, chiar peste o mie. Nu toate însă au fost soluționate prin rechizitoriu. Iar asta pentru că, pe parcurs, în anumite dosare, am constatat că este vorba de o altă infracțiune.

- Ce este cel mai spectaculos la munca pe care o faceți?
- Cel mai spectaculos cred că este momentul cercetării la fața locului. Atunci când iei contact cu locul săvârșirii faptei, unde, de regulă, descoperi cele mai multe probe pe care le folosești, ulterior, să dovedești comiterea unei infracțiuni. La fața locului găsești, așa cum înveți și la școală, mai mult de jumătate din probatoriu în cazul unei fapte de crimă. Un alt moment incitant, de satisfacție personală, este atunci când reușești să strângi suficiente probe să dovedești cine a comis fapta.

- Cum a fost la primul dosar de crimă?
- Mi-aduc aminte foarte clar. A fost în comuna Ion Corvin. Un dosar destul de greu, cu un probatoriu laborios, pentru că fusese o încăierare între două grupuri de tineri, din Ion Corvin și din Băneasa. În timpul scandalului, în care au fost implicate mai multe persoane, unii dintre cei implicați au lovit cu o bâtă în cap pe victimă, care a decedat. Știu că a fost destul de grea ancheta, pentru că erau cel puțin 50 de persoane de audiat, majoritatea erau sub influența băuturilor alcoolice, într-o stare de ebrietate teribilă. Vorbeam de un moment culminant într-o anchetă penală de genul acesta…; în cazul ăsta a fost atunci când nu știam exact cine e autorul și făceam verificarea cer-cului de suspecți. A fost o constatare personală ce înseamnă psihologia infractorului. În momentul în care am avut zece suspecți de verificat, i-am chemat la Poliție ca să ne lămurim care este învinuitul nostru. Din zece persoane, uneia i s-a făcut sete, a început să transpire, să ceară apă, să-i joace "mărul lui Adam", să tremure… A fost evidentă reacția bărbatului… este ceea ce înseamnă, de multe ori, în crimina-listică, psihologia învinuitului, prin încercarea sa de a ascunde ceea ce a făcut, se dă de gol. În dorința lui de a ascunde că este vinovat, nu-și mai controlează reacțiile obișnuite, cele firești, pe care nu le controlăm conștient și țin de subconștientul nostru.

- Care a fost cel mai greu dosar de crimă pe care l-ați rezolvat?
- Cred că cel mai greu dosar al vieții mele va rămâne triplul asasinat de la Mangalia, când o familie întreagă a fost ucisă, familia Ion (Alexandru, Lucreția și Amalia). Cei doi autori ai faptei au și fost condamnați pe viață. În acest dosar a fost destul de greu de lucrat și, mai ales, de făcut față apărării. Avocații au îngreunat foarte mult mersul dosarului și ajungerea la un deznodământ. La început, ambii inculpați au fost destul de cooperanți. Ulterior, cetățeanul albanez a devenit mai recalcitrant. Probabil în momentul în care i-am adus la cunoștință o probă pe care nu a putut-o tăgădui. Este vorba de un examen ADN… Cetățeanul român și-a dat seama că a greșit și a vrut să coopereze. Cert este că ne-a oferit câteva piste. Noi aveam destul de multe elemente, încă disparate în anchetă. Ne-a dat o informație în sensul că de la locuința victimelor fuseseră sustrase și două rachete de tenis. Pe una dintre huse s-a găsit o pată de sânge. Am trimis proba la Bu-curești și, din fericire pentru noi, s-a dovedit a fi sângele victimei Ion Alexandru. A fost o probă teribilă, pentru că el a invocat că acele rachete le-a adus din Albania și le-a făcut cadou prietenei sale. Acela a fost un moment cheie, de cotitură a dosarului, în care el a "uitat" brusc limba română…
Acesta a fost cred unul dintre dosarele care m-a marcat cumva pe mine, psihic vorbind, când am descoperit fetița îngropată, iar în urma necropsiei s-a găsit pământ în căile respiratorii, dovadă că ea a fost îngropată de vie…

- Care a fost cazul cel mai șocant?
- Cred că aici s-ar încadra cel cu Chiper Remus Ștefan, un individ care a ucis trei persoane, le lovea cu ciocanul în cap sau le otrăvea cu furadan, după care le arunca corpurile în Canalul Dunăre - Marea Neagră. Vreau să vă spun că cele mai urâte sau cele mai grave dosare pe care le-am instrumentat au fost comise de oameni cu un nivel de inteligență ridicat, cu studii superioare…
Un alt caz șocant și dureros a fost și cel de la Plopeni, din 2006. O fetiță a fost violată, omorâtă și îngropată în spatele casei unui vecin. Acesta ne-a ajutat la căutări, dar, în cele din urmă, s-a dovedit că el este autorul. El a trecut cu bine primul test Poligraf. Întâm-plarea a făcut să se laude fratelui său că nu au reușit să-l prindă cu minciuna, iar testul a fost reluat la București, unde l-a picat…

- Există un tipar după care acționează criminalii?
- Nu. Marea majoritate a omorurilor comise la noi sunt cauzate de conflicte spontane, consum de băuturi alcoolice, conflicte conjugale. Nu există o tipologie a criminalului… Dacă e să o luăm psihologic, în fiecare dintre noi se ascunde un criminal, dar nefiind animale, mare majori-tate dintre noi reușim să ne controlăm accesele de furie, să ne stăpânim. Cei care nu reușesc se pare că depășesc pragul acela emoțional și devin "clienții" noștri.

- Criminalii au minți diabolice?
- Nu cred că se poate spune că au minți diabolice… Există însă oameni care, deși comit o faptă abominabilă, nu o regretă. Ei își închipuie că li se cuvenea ceea ce s-a întâmplat și că nu era obligatoriu ca statul să-i tragă la răspundere pentru ceea ce au făcut.