Zborul, o meserie din tată-n fiu

Constănțeanul care pilotează elicopterul unui președinte african. Regii și reginele Africii au zburat cu el

10159
3
În anul 1958, anul în care s-a născut Ovidiu-Vincețiu Cristian, tatăl lui, căpitanul-pilot Dumitru Cristian, zbura cu avionul subsonic MIG-15 pe aerodromul Mihail Kogălniceanu.

Ovidiu a copilărit, alături de alți copii ai aviatorilor, în jurul blocurilor de la pădure și, când era zbor de zi sau de noapte, auzea zgomotul avioanelor la pornire și decolare. Uneori, când părinții lor se întorceau din misiuni de interceptare, zbor pe traiect sau zbor în zona de lucru, înaintea intrării în tur de pistă, unii piloți executau un viraj la joasă înălțime deasupra blocurilor de locuințe. Copiii, la vederea avioanelor ce treceau deasupra lor, ridicau mânuțele deasupra capului și strigau din răsputeri: "Tati, tati, te văd, vino mai aproape!".

Copilul Ovidiu-Vincențiu Cristian era fascinat de zborul avioanelor cu reacție subsonice, iar mai târziu de zborul avioanelor supersonice MIG-21. Încă de atunci, de mic copil, Ovidiu a vrut să devină aviator, ca tatăl său. După primii 17 ani din viață petrecuți în familia aviatorilor militari, în anul 1980, după absolvirea liceului industrial din Constanța a susținut examenul de admitere la Școala militară de ofițeri activi de aviație "Aurel Vlaicu" de la Boboc. Când a aflat de reușita băiatului său, co-lonelul Dumitru Cristian care era comandantul unității de elicoptere - Tuzla, a planificat un zbor cu elicopterul Puma de la Tuzla la Boboc unde a aterizat chiar pe aerodrom. L-a întâmpinat chiar comandantul școlii de atunci, colonelul Ion Tătăranu, cu care zburase Dumitru Cristian la Mihail Kogălniceanu. Și-au strâns mâinile, iar Cristian i-ar fi spus: "Sunt mândru de reușita fiului meu, dar aveți grijă, să scoateți din el un pilot tot așa de bun ca mine!Fără avioa-ne supersonice! Mai bine la elicoptere!".

Pilot, ca și tatăl său

În anul 1984, după absolvire și obținerea brevetului de pilot militar a fost înaintat la gradul de locotenent aviator și repartizat la Regimentul 59 Elicoptere - Tuzla, regiment care fusese comandat de tatăl său ce ieșise, între timp, la pensie. Schimbul de ștafetă între cei doi, tată și fiu, a avut loc pe aerodromul Tuzla, un schimb între două generații de piloți militari. Ovidiu a fost încadrat ca pilot la Escadrila I comandată de maiorul Ion Cojanu și, până în luna iulie a anului 1987, a zburat copilot, apoi pilot-prim pe elicopterul IAR-316 B (Alouette) învățând arta pilotajului de la instructori și comandanți, zboruri pe condiții meteorologice, ziua sau noaptea, zboruri pe traiect, zboruri în formație, zboruri la punct fix, dar și antrenamente pentru trageri în ținte terestre.

Pe data de 06 iulie 1987 elicopterul IAR-316 B (Alouette) nr.19 era staționat pe stadionul din Valu lui Traian pregătit pentru misiuni aviochimice. Comandantul echi-pajului era Maiorul Valerian Neagoe și copilot Locotenentul Ovidiu-Vincențiu Cristian. La elicopter, maistrul militar Vasile Rață, mecanicul de bord, îi aștepta cu ușile deschise. Piloții au urcat pe scaune, și-au prins curelele de mijloc, căștile radio le-au fixat pe urechi și au pornit motorul. Neagoe a stabilit legătura radio cu aerodromul Tuzla: "Pornim și decolăm pentru Sibioara". După o ultimă verificare exterioară a aeronavei a urcat și mecanicul. Cei doi piloți s-au concentrat pe comenzi: manșe, manete de pas și paloniere. "Libelula" s-a ridicat ușor de la sol în plan vertical. Nimic deosebit nu le-a atras atenția. Motorul funcționa în parametri. Ovidiu urmărea altimetrul și, când au atins înălțimea de 15 metri, elicopterul s-a dezechilibrat dintr-o dată. Neagoe a mai apucat să le strige celorlalți: "Țineți-vă bine! Ne prăbușim! Defect roata liberă!". O pală a rotorului, așa zisa "pală albastră", a ieșit din planul ei de rotație secționând grinda de coadă. Elicopterul n-a mai putut fi controlat și s-a izbit cu putere de pământ. Dintre toți, Ovidiu a avut cel mai mult de suferit, fiind transportat de urgență la București și operat.

După aproximativ un an, a revenit la zbor, continuându-și activitatea ca pilot în cadrul Regimentului, apoi a Grupului de elicoptere, în multe misiuni. Una dintre cele mai importante, în premieră în România, s-a desfășurat în perioada 09-21 martie 1998 și s-a numit "STRONG RESOLVE 98". A fost cel mai mare exercițiu multinațional desfășurat de forțele NATO în Oceanul Atlantic de la crearea Alianței.

Trecut în rezervă, dar cu planuri la fel de mari

În anul 2001, în urma reorganizării aviației militare, unitatea de la Tuzla s-a desființat și locotenent-comandorul Ovidiu-Vincențiu Cristian a fost trecut în rezervă. N-a renunțat însă la zbor.

A rămas în continuare pe aerodromul Tuzla și a zburat ca pilot civil pe elicopterul IAR-316 B (Alouette) până a atins cifra de 2.100 ore zbor. Apoi a făcut trecerea pe elicopterul BELL-206 L4T GEMINI și a executat zboruri în folosul societății ,,Petromar S.A.", transportând personal și materiale pentru platformele de foraj și extracție petrol și gaze din Marea Neagră. A notat în carnetul de zbor cam 600 de ore cu acest tip de elicopter. Din anul 2006 a zburat cu elicopterele BELL 206 L1 LONG RANGER aproximativ 700 ore, AGUSTA-109 S GRAND aproximativ 350 ore și AUGUSTA-139 aproximativ 400 de ore pentru compania omului de afaceri Ion Țiriac.

Pilot în flotila prezidențială din Guineea Ecuatorială

Din anul 2010 s-a angajat ca pilot în Guineea Ecuatorială pentru a executa zboruri în folosul guvernului și președinției acestei țări. Asta face și în prezent: pilotează elicopterul AUGUSTA-139 deasupra unor zone de care mulți dintre noi nici nu am auzit vreodată. Ovidiu zboară de la Libreville către Point Noir, de la Malabo, Bata, Mongomeyen către Niefang, Oyala, Mongomo, Mbini, Evinayong, Ebebein, Kogo, locuri în care familia prezidențială, membrii guvernului, invitați și prieteni ai acestora au nevoie. În elicopterul VIP pe care îl pilotează urcă, de regulă, 6-8 pasageri. Misiunile se execută la o înălțime de 150-300 de metri, iar în momentul traversării unor munți urcă și la 3.000 de metri. Viteza de croazieră este de 250-260 Km/oră. Sunt doi membri în echipaj, un pilot român și unul austriac, iar uneori urcă și un inginer Italian. Zboruri frecvente face spre insula Corisco, la granița cu Gabon și spre insula Bioko unde au baza aeriană. Misiunile pilotului român Ovidiu-Vincențiu Cristian sunt misiuni cu predilecție VIP și sunt considerate misiuni de importanță deosebită. Sunt misiuni în condițiile date de clima tropicală.

În ultimii patru ani de când zboară pentru statul Guineea Ecuatorială Ovidiu a avut ocazia să zboare cu aproape jumătate din șefii de stat și de guverne, regi și regine ai continentului Africa. Este singurul pilot român ce zboară în acea zonă a lumii. Este cel mai bun ambasador al școlii românești de pilotaj. Un pilot constănțean ce zboară în flotila prezidențială a altui stat. Mulți piloți din lume nu au făcut față condițiilor dure de acolo.

Căpitan-comandor (r) Nelu Enache - ARPIA, Filiala Constanța

Comentează știrea

Air Taxi
5 martie 2016
Taxi aerian

Daca facem taxi aerian in Africa....este ceva cu care trebuie sa ne mindrim???

Cosmin
5 martie 2016
Cum se fac bani pe net!

Cum se fac bani pe net! Lumea se schimba, iar cei care vor castiga vor fi numai cei care se adapteaza la noile realitati! Acum e timpul sa citesti si tu un curs gratuit care te invata repede cum se fac bani pe net! Primesti online cateva lectii detaliate si care te invata pas cu pas cum se fac bani pe net. Pentru a obtine cursul, trimite un mesaj la adresa de email: cosminstoica2015@yahoo.com

LEXESCU
7 martie 2016
Pilot prezidential

Daca esti pilot al unui presedinte (fie el si african) si ai zburat vreo n-spe tipuri de elicoptere, mii de ore (fara sa dai coltu'), cred ca e o realizare...a unui pilot....A propos tu ce meserie ai, in afara de bagator de seama pe net... ?

Răspuns la: Taxi aerian
Adăugat de : Air Taxi, 5 martie 2016
Daca facem taxi aerian in Africa....este ceva cu care trebuie sa ne mindrim???

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2603 secunde