Cine ne "răpește" copiii?

Polițiștii constănțeni primesc tot mai multe reclamații cu privire la disparițiile de copii. Din fericire, de multe ori, oamenii legii sunt puși inutil pe drum. Fie odraslele se "rătăcesc" în drum spre casă pe la vreun coleg sau într-o sală de jocuri, fie nu și-au anunțat părinții despre escapadele lor cu prietenii. În astfel de cazuri, părinții se pot alege cu o amendă pentru alertarea nejustificată a poliției, însă sancțiunea pălește pe lângă faptul că fiul sau fiica s-a întors sănătos acasă.
Din păcate, polițiștii au de rezolvat și cazuri mult mai complexe, unele ce au ca deznodământ adevărate drame. În astfel de cazuri, de cele mai multe ori, minorii preferă să plece de bună voie de acasă, mânați de problemele familiale sau de vreo poveste de dragoste.

24 de dispariții
Oamenii legii spun că orice sesizare de dispariție a unui minor trebuie tratată cu maximă atenție atâta vreme cât nu se poate cunoaș-te din start gravitatea specifică fiecărui caz. Ei atrag atenția că, de multe ori, în spatele plecărilor voluntare sau chiar a traficării de copii, stau probleme familiale grave, care îi fac mult mai vulnerabili pe cei mici în fața pericolelor.
La începutul anului, în atenția Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța se aflau 88 de cazuri de dispariție, dintre care 28 minori și 60 majori. În primele șase luni ale lui 2011, situația se prezenta în felul următor: s-a început urmărirea a 206 persoane declarate dispărute, pe lângă cele 88 deja existente, s-au rezolvat 207 cazuri și în prezent, potrivit purtătorului de cuvânt IPJ Constanța, Gelu Manolescu, "au mai rămas de soluționat 87 de cazuri, dintre care 24 minori".
Polițiștii spun însă că în toate aceste cazuri, copiii au plecat de bună voie de acasă, iar părinții i-au declarat dispăruți. "În rândul acestora nu se poate vorbi despre răpiri, ci despre plecări voluntare. De cele mai multe ori, minorii nu sunt la prima dispariție, având în trecut plecări repetate", a declarat Manolescu.

De ce fug copiii de acasă?
Minorii recurg la astfel de situații atunci când în familie există deficiențe de comunicare, situații tensionate, eventuale abuzuri fizice ori emoționale sau rămân nesupravegheați. De asemenea, uneori minorii își văd aspirațiile și dorințele limitate, anturajul și curiozitatea îi "îndeamnă" să fugă pentru a avea o mai mare libertate. Intenția de căsătorie neagreată de părinți, cea de a locui la o rudă sau un prieten, teama de reacția părinților față de situația școlară sau față de o greșeală, intenția de a câștiga bani printr-o muncă sezonieră sau cea de a pleca în străinătate pentru a găsi un loc de muncă sunt alte situații care provoacă disparițiile.
Cei care pleacă din centrele de plasament, de ocrotire, au la bază lipsa unui cămin și neglijența asistenților care îi au în grijă sau tulburările de comportament datorate unor boli, handicapuri . În aceste situații se solicită anchete sociale și evaluări psihologice pentru a stabili cu exactitate cauzele dispariției.
Pentru a semnala un astfel de caz, părinții, rudele sau centrele de plasament trebuie să se adreseze imediat la cea mai apropiată unitate de poliție sau la unitatea care acționează pe raza domiciliului persoanei dispărute.