Care este ultima "râcă" dintre magistrați și avocați

Lumea Justiției este una extrem de complicată, cu interese  mult prea ascunse pentru puterea de înțelegere justițiabilului de rând.

În ultimii ani, între profesiile care contribuie la înfăptuirea actului de justiție în România au avut loc conflicte, înăbușite din fașă ce-i drept, între profesiile juridice. Ele mocnesc însă și în prezent, iar diferențele "juridice" dintre procurori, judecători și avocați și modalitatea de sancționare a acestora atunci când calcă strâmb nu fac decât să strângă tot mai multe voci în tabăra nemulțumiților. 

Unii spun că așa-zisa stare conflictuală a pornit de la faptul că unii avocați sunt nemulțumiți - și au ținut să spună asta în gura mare - de faptul că procurorul, de exemplu, în sala de judecată, ar sta la un prezidiu, că intră pe aceeași ușă ca cea a judecătorului și că instanțele le asigură birouri pentru studiul dosarelor. Apărătorii ar avea și ei pretenții în acest sens și li se pare o discriminare ceea ce se întâmplă în sala de judecată. 

De partea cealaltă, procurorii și judecătorii, denumiți magistrați, care sunt angajați ai statului, stau permanent cu "securea deasupra capului", ei fiind privați de o serie de drepturi și libertăți. 

Potrivit Legii privind statutul magistraților (303/2004), acestora le este interzis să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse; să desfășoare activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru de conducere, administrative sau control la societăți civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome; să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic. Avocații nu au astfel de interdicții impuse prin legea lor de organizare, ei putând avea afaceri în paralel cu profesia pe care o au și multe alte activități din care să-și asigure venituri suplimentare. Nu mai vorbim de faptul că magistrații nu au voie să se implice în politică, pe când avocații au această libertate. 

* * *
O altă problemă în care avocații par că sunt avantajați o constituie prevederile privind suspendarea din funcție ori profesie într-un caz și în celălalt. Dacă, în cazul magistraților, ei sunt suspendați din funcție imediat ce s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor (indiferent de ce acuzații le sunt aduse, că au sau nu legătură cu profesia în care se află), iar la condamnarea definitivă ei sunt excluși din magistratură, avocații pot profesa în continuare liniștiți, fără a-i întreba nimeni de sănătate. Dacă e să luăm în considerare cazul recent al avocatului Doru Boștină, de la București, condamnat definitiv, și care este lăsat în continuare să profeseze, putem spune că diferențele între o profesie și alta sunt enorme.

"Noi, dacă facem un accident de mașină - și se poate întâmpla oricui - suntem automat suspendați din funcție, în condițiile în care fapta respectivă nu are nicio legătură cu profesia pe care o avem!", ne-au declarat o serie de magistrați constănțeni, nemulțumiți de aceste restricții. 

În cazul avocaților, se așteaptă o soluție definitivă, iar și atunci, Consiliul Baroului din care face parte apărătorul cu pricina este cel care decide dacă se impune excluderea acestuia din profesie, asta dacă nu îi interzice să profeseze chiar instanța de judecată!
Mai precis, potrivit Legii 51/1995, calitatea de avocat încetează "prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei; prin deces; dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară; dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii". Ce înseamnă "nedemn"? Nimeni nu știe exact, dar constituie chichița prin care avocații ajunși în această postură pot să nu fie excluși atunci când faptele de care sunt găsiți vinovați nu ar fi decât o decizie de bun simț.

Reprezentanții CSM spun că "ambele profesii sunt juridice, dar fiecare se supune legii sub care își desfășoară activitatea. Magistratul este supus statului, are o funcție publică, pe când avocatul are o meserie liberală, așa că fiecare răspunde diferit".
Așadar, cine are mai mult de câștigat și care sunt aceia ce pierd în toată această încrengătură a înfăptuirii actului de justiție?