Azi se împlinesc 19 ani de la moartea unui scriitor celebru

Emil Cioran, scriitor francez de origine română s-a născut la 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Rășinari și al Elvirei (Comanciu) Cioran. Începând din 1921 a urmat Liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu, oraș în care s-a mutat întreaga familie în 1924. Între 1928 și 1932 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. În ultimul an de facultate publica articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Și-a susținut teza de licență cu o temă despre intuiționismul bergsonian. În 1932, adică imediat după ce s-a licențiat în filosofie s-a înscris la doctorat, sperând să obțină astfel o bursă în Franța sau Germania. În 1934 i-a apărut prima carte, "Pe culmile disperării", pentru care i s-a acordat Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați. A mai publicat încă patru cărți în țară înainte de a se stabili definitiv în Franța. Între 1933 și 1935 s-a aflat la Berlin, ca bursier al Fundației Humboldt. Reîntors în țară a ocupat vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1936 a plecat la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i s-a prelungit până în 1944. În 1940 a început să scrie "Îndreptar pătimaș", ultima sa carte în limba română, a cărei varianta definitivă (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, an când s-a stabilit definitiv în Franța. După 1945 a început să scrie în limba franceză, iar în 1949 i-a apărut la Gallimard prima carte, "Precis de decomposition". Acesteia i-au urmat, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeași prestigioasă editură pariziană. Cu excepția Premiului Rivarol, care i s-a conferit în 1950 pentru debutul francez, a refuzat toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). A încetat din viață la Paris, în data de 20 iunie 1995.