Interviu cu col. Cristinel Gheorghe, fostul adjunct al structurii

Apus de carieră, în vârful Grupării de Jandarmi Mobile Constanța. "Îmi vor lipsi oamenii"

4732
Apus de carieră, în vârful Grupării de Jandarmi Mobile Constanța.

Articole de la același autor

Mai bine de două decenii, a muncit printre oameni și pentru oameni, în cadrul Grupării Mobile de Jandarmi "Tomis" Constanța. La începutul lunii august, colonelul Cristinel Gheorghe, adjunctul comandantului unității, a ieșit la pensie. Iar la apusul carierei sale de jandarm, acesta a acordat un interviu cotidianului "Cuget Liber" în care a vorbit despre frumusețea profesiei, dar și despre misiunile dificile.

-Ați purtat uniforma de jandarm mai bine de două decenii, în județul Constanța? Cât de dificil este județul de la malul mării?

-Am activat 24 de ani în această structură. Am absolvit Academia "Al. I. Cuza" în 1996, cu gradul de locotenent, am fost repartizat apoi la Detașamentul Neptun, comandant de pluton, apoi comandant de companie la 234, la unitatea care în februarie 1999 s-a transformat în Batalionul 14 Mobil, care apoi a devenit Gruparea Mobilă "Tomis" Constanța. Practic, am fost singurul ofițer din această unitate care a fost aici de la înființare.

Județul Constanța este un județ foarte greu. Sunt 17 etnii în județul nostru, ceea ce duce la diverse manifestări religioase, festivaluri, întruniri la care jandarmii trebuie să fie prezenți.

-Care au fost misiunile dificile de-a lungul carierei?

-Competițiile sportive au complicațiile lor inerente, dar adunările religioase sunt cele mai dificile. Pentru că la manifestările religioase vin femei, copii, bătrâni, oameni bolnavi, care se înghesuie, pentru care, Biserica a rămas cea mai mare speranță. Și apar probleme, căci pentru a nu se răni sau a se ajunge la alte situații, trebuie convinși să nu se mai împingă, să respecte culoarele. E drept, însă, în timp lucrurile s-au mai schimbat, iar în ultimii șapte – opt ani oamenii sunt mai înțelegători. Țin minte, în urmă cu 15 ani, la Sfântul Andrei, de exemplu, era extraordinar de greu să îi rugăm să respecte ordinea, pe culoare. Astăzi, oamenii s-au obișnuit deja. La competițiile sportive, la meciuri… ce se întâmplă la meciuri este valabil în toată lumea. Părerea mea este că stadionul a rămas o supapă de refulare. Iar rolul nostru este să fim tampon între cei care se manifestă mai violent și cei care trebuie protejați.

Dificile au fost misiunile de la manifestările religioase. De exemplu, prin anii 2000, când în Constanța a fost adus Brâul Maicii Domnului și ne-am trezit cu zeci de mii de enoriași la Catedrală, mult peste așteptările noastre. Dificile au fost sunt și manifestările cu adunări mari de oameni, precum concertele Neversea, Kiss Fm, Europa FM. Dar pentru experiența acumulată putem prevedea ce se poate întâmpla și putem lua măsurile necesare pentru ca situația să nu degenereze. Dificile sunt și adunările publice neautorizate. Cum a fost de exemplu protestul de pe 10 august 2018. Din astfel de manifestări nu ai cum să ieși bine. Pentru că rolul nostru, al jandarmilor, este să fim un scut între cetățeni și autoritate, indiferent cine este ea. În astfel de împrejurări, este greu să ieși fără pată…

-A fost "10 august" diferit de alte manifestări?

-Da, a fost, pentru că au fost instigatori. Așa cum noi ne-am perfecționat de-a lungul timpului, așa s-au perfecționat și protestatarii. Iar convingerea mea este că pe viitor vor mai fi și alte manifestări violente. Cu cât o societate este mai civilizată, cu atât manifestările sunt mai violente, dacă este să ne uităm peste hotare, să luăm drept exemplu Germania, Franța, Spania.



-Care ar trebui să fie calitățile unui jandarm?


-Răbdarea, toleranța, tact și promptitudine. Ca jandarm, intri în contact cu tot felul de oameni, iar cei mai mulți sunt nemulțumiți, supărați sau în momente dificile ale vieții. Trebuie să ai răbdare, să îi asculți, dar în același timp să intervii prompt, astfel încât să nu se ajungă la violențe inutile. Ce ține de modul de intervenție, se învață.



-Ce fel de șef ați fost și ce vă va lipsi cel mai mult, acum, după pensionare?


- Îmi vor lipsi oamenii. Cel mai important, când ne întoarcem dintr-o misiune, este ca oamenii să fie bine, iar misiunea să fie îndeplinită în cele mai bune condiții. Sunt mulțumit când văd că se întorc bine acasă. Ca șef, am fost tolerant, m-am preocupat mereu să le fie bine. Să-și facă misiunile așa cum trebuie, dar mai ales să se întoarcă sănătoși acasă. Când pleci și vezi că sunt mulți care au apreciat modul în care ți-ai făcut meseria, este o mulțumire sufletească.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2729 secunde