Ultimul cizmar al Constanței

Stau de câteva minute în micuțul atelier de cizmărie și urmăresc activitatea celor doi meseriași. Cel tânăr, Florin Albu, este șeful și propriul său lucrător. A luat unitatea în autogestiune de la Societatea Cooperativă Meșteșugărească "Înainte". Are 34 de ani și a intrat în cooperație în 1995.
Celălalt, Nicolae Gheorghe, are 66 de ani. Este cooperatist din 1959 și s-a pensionat în urmă cu doi ani. El l-a învățat meserie pe Albu și, acum, vine din când în când să-i dea o mână de ajutor.
În atelier intră o femeie tânără, după perechea de cizme lăsată la reparat. O primește, cercetează lucrarea și pleacă mulțumită.
Pe rafturi sunt mai multe. Își așteaptă rândul să intre pe mâna meșterilor. Cei doi cizmari au de lucru în această perioadă, nu se pot plânge. "Iarna și toamna, avem mai multe comenzi" - spune cizmarul cel vârstnic.
Pe un perete sunt afișate tarifele: înlocuirea tălpii, exclusiv corpul tocului - 30,84 lei (pantofi bărbătești), 27,09 lei (pantofi de damă); pingele - 19,20 lei (pantofi bărbătești), 18,34 lei (pantofi de damă); înlocuire față toc - 8,97 lei.
"Față de prețurile afișate, acordăm reduceri - mă lămurește Nicolae Gheorghe. Lumea este săracă. Dacă nu ții cont de puterea de cumpărare, rămâi fără clienți."
Cei ce își aduc încălțările la reparat sunt oameni cu venituri mici. Preferă să le prelungească viața, decât să-și ia altele noi. E mai ieftin. Majoritatea sunt pensionari.
Vârstnicul e mai vorbăreț, așa că-l descos: "E bănoasă meseria asta?" Îmi răspunde: "Păi, ca să-ți rămână 500 de lei curat, trebuie să realizezi venituri de 1.500 de lei, iar asta înseamnă să ai 20 - 25 de clienți pe zi. Prețul nu-l poți mări, că nu-ți mai intră lumea în prăvălie, iar materialele s-au scumpit cu 30% în ultimii doi ani."
Meseria de cizmar n-ar supraviețui dacă n-ar exista atât de mulți oameni săraci. Încălțămintea de serie mare, ieftină, cu înlocuitori de piele, a dus la dispariția multora dintre atelierele de confecții. Odată cu ele au dispărut și meseriașii. "Înainte de Revoluție, eram 600 de cizmari în Constanța, acum mai suntem doar 40 - spune vârstnicul. Alții nu se mai califică. Două ateliere din oraș caută meseriași și nu găsesc. Florin este cel mai tânăr cizmar din Constanța și alții după el nu mai vin."
Preocupat de acest subiect, Florin Albu rupe, în sfârșit, tăcerea: "Oamenii nu își mai dau copiii la meserie, nu mai vor să-i facă cizmari, iar copiii preferă să stea toată ziua la calculator, decât să învețe să mânuiască sculele."
Reiau subiectul cu Radu Bălăceanu, președintele SCM "Înainte". "Din cei 40 de cizmari pe care îi mai avem, 12 fac lucrări de reparații, iar ceilalți, lucrări de confecții. Meseria este amenințată cu dispariția de fabricile de încălțăminte, de importuri, dar mai ales pentru că nu mai sunt tineri care să vrea să o învețe. Care-i cauza? Câștigurile sunt prea mici, circa 800 de lei în medie, pe lună. Cu excepția lui Florin Albu, ceilalți cizmari au vârsta de la 48 de ani în sus. În următorii 20 de ani, nu va mai fi niciun cizmar în Constanța, cu excepția lui Florin Albu. El va stinge lumina în această meserie" - a declarat Bălăceanu.