Transportatorii fluviali acuză autoritățile că nu înlătură pragurile de pe Dunăre

310

Articole de la același autor

Seceta prelungită a dus la scăderea debitului Dunării. Pe unele porțiuni, adâncimile sunt atât de mici încât transportatorii se văd obligați să încarce navele la jumătate din capacitate, pentru a putea trece de praguri. Pierderile armatorilor și proprietarilor de mărfuri sunt tot mai mari, iar nemulțumirea lor este direct proporțională cu deficitul încasărilor. Proprietarii de nave acuză Administrația Fluvială a Dunării de Jos că nu își face datoria. Ei sunt indignați că trebuie să plătească tarife de tranzitare, al căror scop declarat este administrarea albiei fluviului și menținerea adâncimilor optime, dar, cu toate acestea, nu pot naviga în condiții normale. Spre exemplu, navele maritime încărcate trebuie să achite, atât la intrare, cât și la ieșirea pe Dunărea maritimă, 1,51 dolari pe tona registru net, iar dacă sunt în balast, doar 0,83 dolari pe tonă.
România are înregistrate, în prezent, circa 7.000 unități navale fluviale. Este vorba atât navele de categoria I și a II –a, cât și de ambarcațiunile de agrement și pescuit - șalupe, yachturi și bărci. Flota fluvială propriu-zisă - un parc de vreo 3.000 unități - include nave împingător, remorchere, drăgi, barje, pontoane de acostare și de reparații, docuri și macarale plutitoare, barje, ferry-boat-uri, nave de pasageri etc.
Cot la cot cu transportatorii români au de suferit și cei străini, mai cu seamă cei ce au făcut eforturi să deschidă liniile de containere dintre Constanța și Giurgiu și dintre Constanța și Belgrad. Până acum, Ministerul Transporturilor și autoritatea fluvială mai mult au vorbit despre asigurarea condițiile de circulație pe Dunăre, dar nu au făcut mai nimic. Faptul că nu se iau măsuri de eliminare a pragurilor, de sistematizare a cursului fluviului, de menținere a adâncimilor optime pune în pericol întregul proiect european de legare a porturilor Rotterdam și Constanța pe calea apelor interioare. Iar cei ce au de pierdut, în primul rând, sunt transportatorii români, porturile fluviale și maritime din țara noastră, activitățile conexe acestora, comerțul, întreaga economie națională.

Seceta prelungită a dus la scăderea debitului Dunării. Pe unele porțiuni, adâncimile sunt atât de mici încât transportatorii se văd obligați să încarce navele la jumătate din capacitate, pentru a putea trece de praguri. Pierderile armatorilor și proprietarilor de mărfuri sunt tot mai mari, iar nemulțumirea lor este direct proporțională cu deficitul încasărilor. Proprietarii de nave acuză Administrația Fluvială a Dunării de Jos că nu își face datoria. Ei sunt indignați că trebuie să plătească tarife de tranzitare, al căror scop declarat este administrarea albiei fluviului și menținerea adâncimilor optime, dar, cu toate acestea, nu pot naviga în condiții normale. Spre exemplu, navele maritime încărcate trebuie să achite, atât la intrare, cât și la ieșirea pe Dunărea maritimă, 1,51 dolari pe tona registru net, iar dacă sunt în balast, doar 0,83 dolari pe tonă.
România are înregistrate, în prezent, circa 7.000 unități navale fluviale. Este vorba atât navele de categoria I și a II –a, cât și de ambarcațiunile de agrement și pescuit - șalupe, yachturi și bărci. Flota fluvială propriu-zisă - un parc de vreo 3.000 unități - include nave împingător, remorchere, drăgi, barje, pontoane de acostare și de reparații, docuri și macarale plutitoare, barje, ferry-boat-uri, nave de pasageri etc.
Cot la cot cu transportatorii români au de suferit și cei străini, mai cu seamă cei ce au făcut eforturi să deschidă liniile de containere dintre Constanța și Giurgiu și dintre Constanța și Belgrad. Până acum, Ministerul Transporturilor și autoritatea fluvială mai mult au vorbit despre asigurarea condițiile de circulație pe Dunăre, dar nu au făcut mai nimic. Faptul că nu se iau măsuri de eliminare a pragurilor, de sistematizare a cursului fluviului, de menținere a adâncimilor optime pune în pericol întregul proiect european de legare a porturilor Rotterdam și Constanța pe calea apelor interioare. Iar cei ce au de pierdut, în primul rând, sunt transportatorii români, porturile fluviale și maritime din țara noastră, activitățile conexe acestora, comerțul, întreaga economie națională.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.5015 secunde