Tatăl, mama și feciorul, ofițeri pe aceeași navă

Nava "Sally Ann C" este un cargou ca multe altele. A fost construită în 2007, are capacitatea de 13.400 tdw, lungimea de 136 m, lățimea de 20 m și este înregistrată sub pavilion britanic. Toate acestea nu o fac remarcabilă din punct de vedere jurnalistic. "Sally Ann C" este specială doar prin faptul că la bordul ei muncește o întreagă familie de români.
La comanda cargoului britanic se află clc. Adrian Herța (46 ani). Fiul său, în vârstă 25 ani, Andrei Herța, este ofițer II punte. Soția comandantului, Mihaela Herța, la 45 de ani, a absolvit a doua facultate (cea de navigație) și este îmbarcată pe funcția de cadet - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Ion Cazacu, manager cu resursele umane în cadrul companiei "AB Crewing".
Cum se împacă relațiile de serviciu cu cele din familie? Cu certitudine că ultimele le completează în mod fericit pe primele. Altfel, armatorul n-ar fi acceptat angajarea celor trei pe aceeași navă.
Cazul familiei Herța este cu adevărat rarisim, dar trebuie spus că, în shipping-ul internațional, există numeroase exemple de tați și fii, tați și fiice, unchi și nepoți, frați sau veri, îmbarcați pe aceeași navă.
"AB Crewing" a trimis nu mai puțin de șase tați împreună cu băieții lor să lucreze pe același vapor: familiile Tompoș, Marinescu, Apostol, Secuianu, Mihalea și Bedeleanu (în acest ultim caz, tatăl este împreună cu doi fii).
În filozofia managerială românească, prezența membrilor aceleiași familii într-o unitate este etichetată ca "nepotism" și este privită ca fiind ceva rău.
Managementul modern, dimpotrivă, încurajează și valorifică avantajele oferite de ereditatea profesională și relațiile de familie. Cel mai bun exemplu îl oferă Japonia, care a dezvoltat așa-numitul sistem de conducere paternalist. El încurajează familiile să-și aducă toți membrii să muncească în aceeași companie. Pe această bază, se ajunge ca familiile lucrătorilor să se identifice cu interesele organizației, pe care o percep ca fiind "marea lor familie". La rândul lor, acționariatul, managementul, compania în ansamblu se umanizează. Nu sunt preocupați doar de profit, ci și de viața celor care îl produc.
Unele companii românești au început să învețe câte ceva din această filozofie managerială, să organizeze petrecerea timpului liber în comun (așa numitul team buiding), întâlniri periodice ale familiilor și chiar să încurajeze nepotismul și ereditatea profesională.