Supermarket-uri românești

Super și hipermarket-urile fac legea în comerțul românesc. Ele controlează mare parte din piața internă. Ele dictează ce se vinde la raft, cât anume din import și cât din piața internă. Și tot ele dau tonul în materie de prețuri.
În România funcționează aproape 600 de astfel de giganți, care, în proporție de peste 90%, sunt controlați de companii străine, în special germane și belgiene.
Cele mai multe super și hipermarket-uri fac parte din lanțuri internaționale de magazine, iar fiecare lanț are propria politică de aprovizionare și de vânzări. Această politică este de multe ori în contradicție cu cea a producătorilor autohtoni ori cu preocuparea guvernului de a încuraja producția internă.
În urmă cu trei ani, 439 de deputați europeni au semnat o declarație scrisă prin care solicitau anche-tarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermaga-zinele din Uniunea Europeană. Documentul cerea Comisiei Europene să propună măsuri și reglementări pentru a proteja consumatorii, lucrătorii și producătorii de orice abuz de poziție dominantă sau de efectele negative ale acestuia. Ancheta urma să fie efectuată de departamentul concurenței, din cadrul comisiei.
România a avut parte de un scandal legat de numeroasele comisioane impuse producătorilor autohtoni, care își vindeau produsele prin intermediul supermagazinelor. În urma presiunilor acestora, marile lanțuri comerciale au fost nevoite să-și modifice politica de vânzări, dar producătorii români continuă să fie nemulțumiți.
La sfârșitul săptămânii trecute, reprezentanții patronatelor i-au propus guvernului ca 20 - 30% din spațiul supermarket-urilor să fie alocat produselor autohtone. Premierul Emil Boc a declarat: "Propunerea mi se pare corectă, dar va trebui să fie analizată din perspectiva legislației și directivelor europene. Dar, dacă acest lucru este posibil, eu voi susține implementarea unui asemenea punct de vedere, ca în supermarket-uri să se stabilească un procent."
Cum se poate contracara tendința de creștere a puterii lanțurilor de supermagazine? O cale ar fi înființarea de către producători, în aso-ciere, a propriilor rețele comerciale. Dar mult mai simplu este ca hipermaket-urile din fiecare stat UE să fie obligate să aloce un anumit spațiu produselor autohtone (așa cum a propus patronatul român). Dacă vor să facă afaceri în Franța, Germania sau România, atunci trebuie să vândă și produse franțuzești, germane sau românești.
Practic, printr-o asemenea măsură, marile lanțuri comerciale vor fi obligate să-și alinieze strategia de vânzare la politicile guvernamentale de susținere a producției interne, a locurilor de muncă și de echilibrare a balanțelor comerciale. În cazul țării noastre, dacă s-ar aplica propunerea patronatului român ar fi ca și cum 20 -30% din hipermarket-uri ar deveni, peste noapte, românești.