Subvenția de un leu nu împiedică lâna românească să ajungă la gunoi sau la foc

"Au fost vremuri când pieile și lâna de oi și capre produse în țara noastră erau prețuite ca aurul", afirmă fermierul Florin Ciocea.

Pe seama producției de piei și lână trăia o întreagă industrie: tăbăcării și marochinării, darace și spălătorii de lână, filaturi și țesătorii, fabrici de confecții din lână și piele. În acele vremuri, lâna se vindea cu 7 până la 10 lei kilogramul.

După 1990, au fost închise, rând pe rând, toate țesătoriile, filaturile și tăbăcăriile. A dispărut o întreagă industrie de fire, țesături și piei. La Constanța a funcționat, până prin 1997, una dintre cele mai mari filaturi din țară. Asigura circa 6.000 de locuri de muncă. Timp de peste 30 de ani a prelucrat lâna produsă în fermele dobrogene. O parte din producția de fire era exportată. Tot la Constanța a funcționat și un atelier de tăbăcit piei. A avut același destin.

"Ultimul mohican" al acestei ramuri industriale, SC "Stofe Buhuși" SA, a ajuns "la urzeală". Colosul industrial, care înainte de 1990 era cea mai mare unitate de profil din sud-estul Europei, cu 3.000 de angajați, mai are astăzi 73, potrivit datelor de bilanț raportate la Ministerul Finanțelor Publice. Unitatea este singura din țară care a păstrat integral procesul tehnologic, de la spă-latul lânii până la realizarea produsului finit, stofa. Fabrica face eforturi să nu moară și să obțină contracte la export.

Dispariția unităților de prelucrare i-a lăsat pe fermieri fără posibilitatea de a valorifica producția de piei și lână. Disperați, crescătorii de oi au ajuns să-i dea foc lânii, pentru că nimeni nu o vrea, nici măcar de pomană.

Pe de altă parte, fabricile de încălțăminte și confecții au rămas fără materii prime, fiind nevoite să importe pieile prelucrate și stofele, de aiurea.

În ultimii ani, lâna românească a devenit o sursă de profit pentru negus-torii ruși, turci și chinezi. Achizitorii, intermediarii, o cumpără de la fermieri cu 1,50 lei până la 3,50 lei pe kilogram. Cu cât o vând mai departe, doar ei știu. Mulți crescători de animale se plâng de prețul de achiziție, afirmând că tunsul oilor îi costă mai mult decât ceea ce obțin din valorificarea lânii.

Dar acest export de lână este nesigur și nu acoperă decât o parte din producția de lână. Fiind slab organizat, fără o bază contractuală, mai curând ocazional, nu a încurajat dezvoltarea unei rețele de unități de achiziții și de depozitare a lânii. Ca dovadă, dacă veți căuta pe Internet, cu greu veți găsi câțiva achizitori care să se ocupe de această afacere. După lungi căutări, am reușit să dau de unul dintre ei, care activează în Constanța. Reprezentantul acestuia mi-a declarat: "Cantitățile cerute la export sunt din ce în ce mai mici. În ultimii ani am avut cereri din Turcia, Italia și Belgia. Se caută lâna fină." Interlocutorul n-a vrut să-mi destăinuie prețul de achiziție practicat, motivând că nu au început contractările.

L-am întrebat pe Radu Răducu, directorul general al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas Constanța, ce face cu producția de lână.

"Anul trecut am valorificat 6 tone. Lâna de Merinos am vândut-o cu 3,50 lei kilogramul, iar pentru lâna semifină și fină am obținut 2,50 lei pe kilogram. În 2017, vom avea o producție de până la 7 tone, din care 4 tone de lână Merinos. Sper să o valorificăm pe toată." L-am întrebat dacă reușește să vândă și pieile animalelor sacrificate. "Din păcate, suntem nevoiți să le predăm stațiilor de incinerare", a răspuns directorul.

Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, la data de 1 decembrie 2016, România avea 11.358.600 de oi și capre. Pentru a-i încuraja pe crescătorii de ovine să nu mai ardă lâna sau să o arunce la gunoi, Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică proiectul de hotărâre de guvern privind acordarea unui ajutor de minimis, Fermierii care vor comercializa lâna vor primi o subvenție de 1 leu pentru fiecare kilogram vândut către o entitate autorizată sanitar-veterinar. În acest scop, de la bugetul statului va fi alocată suma de 36 de milioane de lei.

Subvenția este binevenită pentru fermieri, dar nu rezolvă problema de fond. Astăzi, crescătorii de animale ar vinde toată lâna, chiar și în pierdere, dacă ar fi cine să le-o cumpere. Cu un leu în plus sau în minus, prețul lânii este oricum mic și ei tot în pagubă ies.

Dacă Guvernul vrea să-i ajute pentru crescătorii de animale și pe producătorii de îmbrăcăminte și încălțăminte, ar trebui să încurajeze industria prelucrătoare, să acorde facilități fiscale și finanțare celor ce vor să înființeze tăbăcării, darace și spălătorii de lână, filaturi și țesătorii. Atunci, lâna și pieile ar avea din nou căutare și prețurile lor ar crește.