Strategii energetice pentru "băieții deștepți"

# De fiecare dată, guvernanții au invocat interesul public

Prin strategie, conform "Dicționarului explicativ al limbii române", se înțelege acea "parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și a operațiunilor militare". Conceptul este, astăzi, larg utilizat oriunde se dă o bătălie. Iar lupte sunt peste tot: în politică, în economie, în administrația de stat ori în învățământ. Organizațiile de tot felul - de la societățile comerciale până la partidele politice, de la sindicate și patronate până la ONG-uri - își construiesc strategii de grup pentru a câștiga propriile războaie. Iar indivizii nu se lasă mai prejos și își înjghebează strategii de supraviețuire, de promovare sau de îmbogățire.

Miza marilor confruntări
Lupta fiecărui individ sau organizație reprezintă o bătălie din războiul pe care societatea, în ansamblul ei, îl duce. De aici se poate trage concluzia că trebuie să existe o ierarhie a strategiilor. Una de nivel inferior (individuală) trebuie să țină seama de cele superioare (de microgrup, organizaționale, naționale ori continentale) pentru a reuși. Pe de altă parte, strategiile de la vârful ierarhiei sociale n-ar trebui să facă abstracție de cele de la bază, adică de ceea ce îi preocupă, cu adevărat, pe muritorii de rând și îi determină să dea piept cu viața.
În societatea industrială a secolului XX, miza marilor confruntări militare, politice și științifice au constituit-o resursele ener-getice. Strategii au fost preocupați de cucerirea rezervelor de cărbune și țiței, a rutelor de transport și rețelelor de distribuție, de descoperirea și controlul secretelor energiei nucleare.
În societatea post-industrială a acestui început de mileniu, în care se extinde hegemonia serviciilor și a tehnologiilor informatice, obiectul luptei generale a rămas același: energia. Doar strategiile și tacticile s-au schimbat.
Uniunea Europeană și-a fixat drept obiectiv al luptei sale: creșterea securității energetice. Iar principalele direcții strategice sunt: sporirea alternativelor de acces la resursele energetice ale lumii, dezvoltarea producției de energie regenerabilă, creșterea competiției în domeniul producției, transportului și distribuției energiei. Aplicarea acestei strategii continentale ar trebui să ducă la accesul liber al indivizilor și agenților economici la energia ieftină.

Învățătura de minte
Guvernul Tăriceanu are propriul său proiect de strategie în această chestiune, al cărei obiectiv declarat se mulează perfect pe cala-podul interesului fiecărui român: "asigurarea necesarului de energie electrică atât pe termen mediu, cât și pe termen lung, la un preț mai scăzut". Fundamentul strategiei îl reprezintă investițiile masive, în valoare de 35 miliarde de euro, care să ducă la dublarea pro-ducției de energie electrică până în 2020. Proiectele principale avute în vedere sunt: construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, a stației de pompare de la Tarnița, construirea unei amenajări hidroenergetice pe râul Tisa.
Strategia ar urma să se sprijine și pe umerii viitoarei companii a energiei electrice, care va regrupa unitățile de producție, transport și distribuție rămase neprivatizate. Pentru a susține proiectul, premi-erul Călin Popescu Tăriceanu a invocat exemplul societății CEZ din Cehia, care este cea mai mare companie din sud-estul Europei, cu 60% capital de stat și profit de peste 1 miliard de euro, în 2006. Ceea ce omite să spună primul - ministru este faptul că tot în numele creșterii securității energetice și a asigurării energiei ieftine, guvernele de dreapta și de stânga au spart fostul Renel (omologul românesc al CEZ) au privatizat, în parte, distribuția de energie electrică, extracția, prelucrarea și desfacerea hidrocarburilor.
Cei ce au câștigat bătălia dusă după această "strategie energetică" nu au fost populația, economia națională ori bugetul de stat, ci investitorii și "băieții deștepți". Agenții economici și familiile românilor au pierdut, mereu, lupta cu prețurile carburanților și energiei electrice.
Astăzi, invocând interesul general, premierul Tăriceanu propune refacerea Renel din cioburi. Pe vremea când era ministru al industriei și comerțului, în numele aceluiași ideal, era susținută teza contrarie. Și atunci strategia era poleită cu intenții generoase.
Care este învățătura de minte pentru români? Ori de câte ori gu-vernanții le propun strategii energetice, trebuie să se teamă! Explozia facturile la electricitate, gaze și carburanți, din ultimii zece ani, este cea mai bună dovadă că scopurile declarate ale acestora nu se potrivesc cu intențiile lor reale.

# De fiecare dată, guvernanții au invocat interesul public

Prin strategie, conform "Dicționarului explicativ al limbii române", se înțelege acea "parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și a operațiunilor militare". Conceptul este, astăzi, larg utilizat oriunde se dă o bătălie. Iar lupte sunt peste tot: în politică, în economie, în administrația de stat ori în învățământ. Organizațiile de tot felul - de la societățile comerciale până la partidele politice, de la sindicate și patronate până la ONG-uri - își construiesc strategii de grup pentru a câștiga propriile războaie. Iar indivizii nu se lasă mai prejos și își înjghebează strategii de supraviețuire, de promovare sau de îmbogățire.

Miza marilor confruntări
Lupta fiecărui individ sau organizație reprezintă o bătălie din războiul pe care societatea, în ansamblul ei, îl duce. De aici se poate trage concluzia că trebuie să existe o ierarhie a strategiilor. Una de nivel inferior (individuală) trebuie să țină seama de cele superioare (de microgrup, organizaționale, naționale ori continentale) pentru a reuși. Pe de altă parte, strategiile de la vârful ierarhiei sociale n-ar trebui să facă abstracție de cele de la bază, adică de ceea ce îi preocupă, cu adevărat, pe muritorii de rând și îi determină să dea piept cu viața.
În societatea industrială a secolului XX, miza marilor confruntări militare, politice și științifice au constituit-o resursele ener-getice. Strategii au fost preocupați de cucerirea rezervelor de cărbune și țiței, a rutelor de transport și rețelelor de distribuție, de descoperirea și controlul secretelor energiei nucleare.
În societatea post-industrială a acestui început de mileniu, în care se extinde hegemonia serviciilor și a tehnologiilor informatice, obiectul luptei generale a rămas același: energia. Doar strategiile și tacticile s-au schimbat.
Uniunea Europeană și-a fixat drept obiectiv al luptei sale: creșterea securității energetice. Iar principalele direcții strategice sunt: sporirea alternativelor de acces la resursele energetice ale lumii, dezvoltarea producției de energie regenerabilă, creșterea competiției în domeniul producției, transportului și distribuției energiei. Aplicarea acestei strategii continentale ar trebui să ducă la accesul liber al indivizilor și agenților economici la energia ieftină.

Învățătura de minte
Guvernul Tăriceanu are propriul său proiect de strategie în această chestiune, al cărei obiectiv declarat se mulează perfect pe cala-podul interesului fiecărui român: "asigurarea necesarului de energie electrică atât pe termen mediu, cât și pe termen lung, la un preț mai scăzut". Fundamentul strategiei îl reprezintă investițiile masive, în valoare de 35 miliarde de euro, care să ducă la dublarea pro-ducției de energie electrică până în 2020. Proiectele principale avute în vedere sunt: construcția reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, a stației de pompare de la Tarnița, construirea unei amenajări hidroenergetice pe râul Tisa.
Strategia ar urma să se sprijine și pe umerii viitoarei companii a energiei electrice, care va regrupa unitățile de producție, transport și distribuție rămase neprivatizate. Pentru a susține proiectul, premi-erul Călin Popescu Tăriceanu a invocat exemplul societății CEZ din Cehia, care este cea mai mare companie din sud-estul Europei, cu 60% capital de stat și profit de peste 1 miliard de euro, în 2006. Ceea ce omite să spună primul - ministru este faptul că tot în numele creșterii securității energetice și a asigurării energiei ieftine, guvernele de dreapta și de stânga au spart fostul Renel (omologul românesc al CEZ) au privatizat, în parte, distribuția de energie electrică, extracția, prelucrarea și desfacerea hidrocarburilor.
Cei ce au câștigat bătălia dusă după această "strategie energetică" nu au fost populația, economia națională ori bugetul de stat, ci investitorii și "băieții deștepți". Agenții economici și familiile românilor au pierdut, mereu, lupta cu prețurile carburanților și energiei electrice.
Astăzi, invocând interesul general, premierul Tăriceanu propune refacerea Renel din cioburi. Pe vremea când era ministru al industriei și comerțului, în numele aceluiași ideal, era susținută teza contrarie. Și atunci strategia era poleită cu intenții generoase.
Care este învățătura de minte pentru români? Ori de câte ori gu-vernanții le propun strategii energetice, trebuie să se teamă! Explozia facturile la electricitate, gaze și carburanți, din ultimii zece ani, este cea mai bună dovadă că scopurile declarate ale acestora nu se potrivesc cu intențiile lor reale.