Soiuri româneşti pe cale de dispariţie. Singura bancă de seminţe este nefuncţională

1734

Articole de la același autor

În ultimii ani, România a pierdut importante soiuri de legume şi fructe autohtone. Dispariţia centrelor de cercetare şi a fostelor CAP-uri a dus la realitatea de astăzi. Cultivăm şi mâncăm roşii, castraveţi, ardei, vinete din seminţe turceşti, olandeze sau bulgăreşti.

Greu mai găseşti pe tarabele de la piaţă o roşie din soiuri româneşti care te îmbia cu gustul inconfundabil să o mănânci. Galantarele şi rafturile hipermarketurilor sunt pline de legume şi fructe fără gust, aduse cel mai adesea de pe piaţa comunitară. Specialiştii în legumicultură spun că, în ultimii ani, ţara noastră a pierdut aproape 3.000 de soiuri şi că patrimoniul genetic românesc practic a dispărut. La acest dezastru au contribuit şi privatizările haotice ale fermelor de stat, lipsa finanţărilor pentru cercetare, nepăsarea celor care s-au luptat să ajungă la conducere în ultimii 30 de ani şi nu în ultimul rând schimbările climatice. Sigur, un alt factor a fost şi importul masiv de seminţe din import care au un randament mai bun şi o productivitate mai mare. „Am moştenit pasiunea pentru legumicultură din familie. Părinţii au de la bunici un hectar de pământ şi an de an cultivăm legume din seminţele proprii. Rar se întâmplă să cumpărăm un anume soi pe care nu-l avem. Dar este greu să strângi sămânţa, să o cureţi şi să o pregăteşti pentru următoarea însămânţare. Ar trebui făcut ceva în acest sens”, ne-a spus George Malciol, un producător de legume din satul Poiana.

Singura bancă de seminţe este nefuncţională

România are o singură bancă funcţională de resurse genetice vegetale unde sunt depozitate seminţele viitorului. Este la Suceava şi adăposteşte peste 18.000 de varietăţi de seminţe din 358 de specii diferite.

În septembrie 2019, Guvernul aproba şi dădea 65 de milioane de euro pentru ceea ce urma să devină, cea mai mare bancă de resurse genetice vegetale din România, acreditată internaţional. Este vorba despre banca de resurse genetice vegetale de la Buzău care ar fi trebuit să colecteze, evalueze, depoziteze şi să valorifice resursele autohtone. De ce la Buzău? Pentru că este cel mai mare bazin legumicol din ţară. Numai că, ceea ce dădea speranţă viitorului legumiculturii româneşti a sfărşit în cel mai pur mod mioritic. Banca există, dar nu e funcţională!

Dar să ne întoarcem pe plaiuri dobrogene. „Eu ies cu primele roşii pe piaţă prin aprilie. Sunt din solar dar nu sunt din seminţe româneşti, că nu le mai găsim. Şi nici cele aşa-zis româneşti nu sunt de la noi. Sunt luate de la magazine de specialitate sau le comandăm de pe internet”, ne-a dezvăluit Maria Gheorghe, producător de legume din comuna Mihail Kogălniceanu. Printre tomatele cu gust adevărat şi cu un aspect uşor de recunoscut este „Inimă de Bou”. Puţini grădinari constănţeni au mai păstrat sămânţa acestui fruct parfumat. Este o roşie zemoasă care-ţi aduce aminte de copilărie, de gustul de altădată. Materialul biologic pentru inimă de bou se mai poate găsi la Institutul de Cercetare pentru legumicultură Vidra, judeţul Ilfov. Trebuie să mai ştiţi că soiuri româneşti sunt păstrate în bănci din Germania, Statele Unite ale Americii, Franţa care au dat bani grei pentru a păstra un tezaur care nu poate fi cuantificat. Din păcate, în România interesul pentru păstrarea seminţelor autohtone şi lipsa de implicare a statului va duce la dispariţia, rând pe rând a soiurilor româneşti.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4669 secunde