Sindicatul "Oil Terminal" se află în pragul războiului intern

În sindicatul de la "Oil Terminal" a apărut dezbinarea. Patru dintre liderii de sectoare nu sunt de acord cu trimiterea în șomaj tehnic a celor 1.274 de lucrători ai companiei, eșalonat, pe perioade de 30 de zile, cu plata a 75% din salariu. În schimb, ceilalți zece lideri au votat în favoarea acestei măsuri.

Criza de încredere
"Disidenții" s-au aflat în fruntea protestului spontan, din data de 26 februarie 2010, de la poarta unității. Apoi, au început să adune semnături pentru organizarea unei adunări generale a sindicatului, al cărei scop imediat este: "informarea membrilor de sindicat despre situația economică a societății." Scopul final este, însă, declanșarea grevei generale, după cum au afirmat, cu prilejul acțiunii de protest, Ioan Istrate, liderul sin-dical de la secția 4 Sud, și Nicolae Androne, liderul sindical de la pompieri.
"Singurul mare pericol, la această oră, este ruperea sindicatului - a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", Aurel Gheorghe, președintele organizației. Sunt exemple de societăți în care liderii nu s-au înțeles între ei și sindicatele s-au dezmembrat. Au apărut mai multe structuri și s-a produs un dezechilibru de forțe în raport cu administrațiile societăților respective, care au profitat de lipsa de unitate a mișcării sindicale."
Conducerea sindicatului se află în fața unui test major: rezolvarea crizei apărute în interiorul organizației, alimentate de liderii "disidenți". Ea se străduiește să convingă masa sindicală să aibă încredere în cei ce o reprezintă, amintindu-i că, până în prezent, sub toate administrațiile, a reușit să păstreze intacte locurile de muncă și salariile.

Unica soluție
"Sper că membrii de sindicat au înțeles situația prin care trece societatea în acest moment. Nu există altă soluție. Criza s-a adâncit și, practic nu se mai mișcă nimic. În terminal a intrat o cantitate de țiței, care nu se livrează la rafinării. Acestea lucrează sub capacitate. Iată, LukOil are marfa depozitată în vagoane și cisterne. Nu mai are unde să o depoziteze pentru că nu se vinde. Cum merge econo-mia, tot așa merge și Oil Terminal. Noi suntem un fel de barometru al economiei naționale. De aceea, compania a ajuns în situația să trimită oamenii în șomaj tehnic, cu plata a 75% din salariu.
Trebuie spus că adoptarea unei asemenea măsuri organizatorice este atributul administrației. Conform articolului 52, din Codul Muncii, în caz de oprire sau de di-minuare a producției, conducerea companiei are dreptul să trimită oamenii în șomaj tehnic. Este bine că societatea beneficiază de prevederile OG 4/2010, care o scutesc de plata unor obligații la bugetele statului.
Conducerea a transmis sindicatului, spre consultare, un set de măsuri pentru reducerea cheltuielilor. Consiliul sindical le-a analizat și, cu majoritate de voturi, a acceptat soluția șomajului tehnic.
Patru dintre liderii de sectoare, care au avut altă poziție, n-au fost de acord cu regula statutară, a democrației. I-au dezinformat pe colegii lor, care nu cunosc prevederile legale, respectiv faptul că angajatorul are dreptul să ia în mod unilateral decizia de a trimite oamenii în șomaj tehnic și că acest lucru nu este nego-ciabil.
Dacă am fi considerat că există producție și că administrația face un abuz trimițând oamenii în șomaj tehnic, aveam dreptul să protestăm. Trebuie spus că, prin aplicarea acestei măsuri, pierderile pentru salariați sunt minime. Pierd mai mulți bani, cei ce au multe sporuri. În schimb, angajații care sunt în primii ani de activitate, care au un spor de vechime mic, paradoxal, obțin un venit net mai mare stând acasă, decât dacă muncesc.
Cei patru lideri au adunat semnături pentru convocarea adunării generale, ceea ce este statutar. Puteau foarte bine să solicite chiar în consiliul sindicatului
acest lucru" - a declarat Aurel Gheorghe.

Exemplul Petrotrans
Conducerea sindicatului speră că preconizata adunare generală nu se va solda cu ruperea organizației. Se pot imagina tot felul de scenarii, care ar putea duce la instabilitate în sindicat și în societate. "Dacă, în final, s-ar ajunge la întreruperea lucrului, ar fi pe placul administrației, care n-ar mai plăti niciun ban celor intrați în grevă - afirmă președintele sindicatului.
Ar trebui să ne întrebăm dacă vrem să băgăm societatea în faliment și să plecăm cu toții acasă. Avem sub ochii noștri exemplul societății Petrotrans, cu care noi am colaborat. Locațiile ei sunt vraiște, ca după război, abandonate. Niciun salariat nu
și-a mai luat drepturile, fiindcă firma este de câțiva ani în reorganizare judiciară. Colegii mei să urmărească ce s-a întâmplat la Petrotrans. Trebuie să avem mai multă minte decât cei de acolo.
Oare ce reprezintă Oil Terminal pentru noi și familiile noastre? Răspunsul ar trebui să îl știe toți colegii: locuri de muncă, salarii, posibilitatea de a ne duce traiul de zi cu zi. Dacă ținem la existența noastră și a celor dragi, trebuie să avem grijă de soarta companiei.
În prezent, mai sunt soluții, mai avem clienți. Este adevărat că a plecat Petromidia, cel mai important dintre ei, pentru că are propriul terminal petrolier. Dar ne-au rămas clienții mai mici, cu ajutorul cărora ne acoperim cheltuielile și salariile. Dacă nu avem grijă de ei, s-ar putea să plece spre terminalul de la Midia, ceea ce ar fi o catastrofă!"