Într-un articol publicat în cotidianul "Cuget Liber", pe data de 12 aprilie 2013, afirmam următoarele: "Piața forței de muncă pare calmă, dar liniștea ei ascunde mari tensiuni latente. Începând din 2015 - 2016, când se va relua ciclul creșterii economice la nivel global, criza de lucrători calificați va reizbucni cu mai mare putere. Va fi pregătită economia românească să-i facă față?"
Din păcate, previziunile s-au adeverit. Începând din anul 2015, cererea de lucrători calificați și necalificați a crescut continuu, peste nivelul ofertei din piață.
La data de 30 octombrie 2017, Ministerul Muncii înregistra 31.177 de locuri de muncă vacante, cu 90,63% mai multe decât pe 31 octombrie 2016, când au fost raportate 16.354 locuri de muncă vacante. În decurs de numai un an, deficitul de forță de muncă din piață s-a dublat.
Criza de mână de lucru este mult mai amplă decât o arată datele oficiale, întrucât numeroase locuri de muncă nu sunt raportate la Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă.
În aceste condiții, s-a ascuțit concurența dintre agenții economici, ofertele salariale fiind în creștere.
Dar cea mai mare problemă pentru angajatorii români o reprezintă concurența celor străini, ale căror oferte salariale, de 700 - 3.000 de euro pe lună, sunt cu mult peste nivelul celor din România. Culmea este că Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă le promovează cu asiduitate și gratuit, de mulți ani, preluându-le din rețeaua europeană EURES. Altfel spus, statul român face publicitate locurilor de muncă din Uniunea Europeană, contribuind, și pe această cale, la acutizarea crizei de lucrători din economia națională.
În prezent, pe site-ul Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă sunt prezentate 1.883 de locuri de muncă în spațiul economic european, cele mai multe fiind în Spania, Portugalia, Marea Britanie, Germania, Cehia, Polonia, Italia, Danemarca, Finlanda, Belgia, Ungaria, Norvegia și Slovenia. În Spania sunt disponibile 814 locuri de muncă la cules de căpșuni, în Marea Britanie - 175 de locuri de muncă pentru operatori procesare carne, măcelari, tranșatori, fasonatori, ambalatori, în Malta - 150 de posturi pentru șoferi de autobuze și așa mai departe.
În România, cele mai multe locuri de muncă disponibile raportate la data de 30 octombrie 2017 erau în București: 4.847. Urmau județele: Prahova - 3.064, Sibiu - 2.496, Arad - 1.804, Dolj - 1.461, Iași - 1.287, Timiș - 1.260 și așa mai departe. Constanța a raportat doar 306 locuri, cu mult sub oferta reală.
La nivel național, cele mai multe locuri de muncă sunt pentru: muncitori necalificați în industria confecțiilor (1.906), muncitori necalificați la asamblarea, montarea pieselor (1.768), agenți de pază (1.368), lucrători comerciali (1.297), manipulanți (1.090),confecționeri de articole din textile (1.066), montatori subansamble (972), vânzători (910), lăcătuși mecanici (908), muncitori necalificați la ambalarea produselor solide și semisolide (769).
În județul Constanța aproape că nu există sector economic care să nu aibă nevoie de forță de muncă. Rubricile de mică publicitate ale ziarelor și site-urile specializate mustesc de oferte de locuri de muncă în: construcții, industria navală, industria alimentară, sectorul hotelier și alimentația publică, comerț, sectorul casnic și transportul maritim portuar. Se caută mai toate meseriile: ingineri în diverse specialități, medici, IT-iști, chimiști, sudori, lăcătuși, mecanici și electricieni, tâmplari, strungari și macaragii, timonieri, zidari, faianțari și mozaicari, patiseri, barmani și cameriste, șoferi, personal de pază și necalificați.
Din cauza crizei de pe piața internă a forței de muncă tot mai multe companii din România se văd nevoite să-și recruteze forța de muncă din Orient. În anul 2017, cei mai mulți muncitori străini au venit din: Vietnam (578), Turcia (415), China (386), Sri Lanka (218) și Filipine (182).
În acest an, cei mai mulți lucrători străini au ajuns în București și Ilfov (1.200). Urmează județele: Tulcea (193), Sibiu (185), Timiș (147), Arad (114), Mureș (112) și Brașov (110). Muncitorii străini veniți în România lucrează ca sudori (116), lucrători comerciali (89), confecționeri în industria textilă (89), lăcătuși (87) și alte meserii.
În timp ce lucrătorii români sunt plătiți, de regulă, mai prost decât cetățenii țărilor în care migrează, în România este invers. Motivând că vrea să descurajeze intrarea străinilor pe piața internă a muncii, statul român obligă angajatorii să-i plătească mai bine decât pe români. În timp ce un străin nu poate fi retribuit sub nivelul câștigului salarial mediu brut pe economie, respectiv 3.135 de lei, salariul minim pentru lucrătorul român este de 1.450 de lei.
Pe măsură ce crește deficitul de forță de muncă, companiile nu se mai simt descurajate să recruteze străini și să-i plătească mai bine decât pe români. Nu au alternative. Dar pe măsură ce criza forței de muncă se adâncește, crește discriminarea lucrătorilor români în propria țară.
