Mai multe ştiri online:

Românii au devenit sclavii Fiscului

Ştire online publicată Sâmbătă, 08 Decembrie 2018. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN
Una dintre prejudecățile ce stau la baza sistemului fiscal românesc (dar nu numai a lui) este că activitatea de contabilitate și de depozitare a mărfurilor din cadrul societăților comerciale se organizează în interesul statului. Este total greșit.

Contabilitatea și depozitarea ar trebui să servească, în primul rând, agentului economic. Ele sunt instrumentele care îl ajută în buna gestionare a afacerii, în atingerea scopului: vânzarea produselor sau serviciilor pe piață și obținerea unui profit cât mai mare.

Satisfacerea intereselor statului este subsidiară. Taxele și impozitele nu pot fi achitate, dacă agentul economic nu își îndeplinește scopul.

În realitate, statul a deturnat aceste activități ale firmelor de la rolul lor fundamental, aservindu-și-le. Contabilitatea a fost obligată să se complice, să se birocratizeze, să devină un scrib care ține evidența zecilor de taxe, impozite, contribuții și tarife percepute de stat. Sistemul contabil actual este extrem de greoi și foarte costisitor. La nivel național, sute de mii de contabili și economiști sunt mobilizați pentru a plimba datele financiar-contabile prin circa 400 de conturi, pentru a produce, lună de lună, mii de tone de evidențe, rapoarte, note de justificare, declarații, borderouri, balanțe. Este o producție care nu hrănește pe nimeni, și nu ține de cald nimănui. Avem de-a face cu o risipă imensă de resurse materiale și umane, pe care în ultimă instanță o suportă consumatorul final.

Apropo, știe cineva câte taxe, impozite, contribuții și obligații parafiscale avem la această oră? Autoritățile evită să facă public numărul lor.

Prima și ultima inventariere făcută publică a fost cea din 2009. Românii au aflat că plătesc 558 de impozite, taxe și tarife de natură fiscală și nefiscală, reglementate de 185 de acte normative. 74 de biruri erau de natură fiscală, iar 484 erau nefiscale. 102 dintre ele aparțineau Ministerului Mediului. La Administrație și Interne erau 50, la Economie - 41, la Transporturi - 40, la Agricultură - 37, la Sănătate - 35, la Justiție - 30, la Agenția Sanitar-Veterinară - 29, la Muncă - 24 și așa mai departe.

La vremea respectivă, guvernul democrat-liberal și ministrul de Finanțe Gheorghe Pogea anunțaseră că vor intra cu drujba în codrul fiscal. Se înființase chiar și un comitet interministerial care să facă analiza cost - beneficiu pe fiecare obligație fiscală sau parafiscală. Nimeni nu a aflat dacă respectiva comisie s-a apucat de muncă vreodată și dacă a realizat ceva.

La mijlocul anului 2014, ministrul de Finanțe Ioana-Maria Petrescu a promovat proiectul prin care au fost eliminate 10 taxe și tarife parafiscale nerentabile, pentru care costurile de administrare erau mai mari decât încasările, și au fost comasate alte 17 taxe. În schimb, au apărut biruri noi, mult mai grele, precum celebra „taxă pe stâlp” și supraacciza la carburanți.

În ianuarie 2018, premierul Viorica Dăncilă promitea o „reformă fiscală”. În fața camerelor reunite ale Parlamentului, declara că are în vedere: reducerea birocrației prin simplificarea sistemului fiscal, reducerea sau comasarea numărului de taxe și impozite la maximum 50, cât mai curând posibil.

Șefa Guvernului vorbea atât de frumos încât era cât pe ce să o credem. Dar în loc de reformă a făcut o „revoluție fiscală”, care a afectat grav mediul de afaceri și raporturile dintre capital și muncă. Unui număr de 1,2 milioane de salariați le-au fost diminuate salariile. Totodată s-a produs o aplatizare excesivă a salariilor, cu consecințe dezastruoase asupra motivației muncii.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Printr-o serie de reglementări fiscale aberante este obstrucționată activitatea unor agenți economici, sub pretextul combaterii evaziunii fiscale. Ordinul președintelui ANAF nr. 1960/2018 obligă operatorii economici, care intenționează să distribuie și să comercializeze în sistem angro produse energetice, „să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosință - contract de locațiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal”. Altfel spus, de-acum înainte nu mai pot apela la serviciile unui operator specializat care să presteze, în numele lor, serviciile de încărcare, descărcare și depozitare a hidrocarburilor. Ce soluții au angrosiștii de produse petroliere? Fie vor trage obloanele, fie vor băga adânc mâna în buzunar și vor investi în depozite petroliere, care să îndeplinească cerințele Ordinului nr. 1960/2018. Acesta impune ca depozitele petroliere: să fie dotate cu rezervoare verificate metrologic, care să permită în orice moment determinarea stocurilor faptice. Îndeplinirea condiției trebuie dovedită cu buletin de verificare metrologică și certificat de calibrare, aflate în perioada de valabilitate; să fie dotate cu sisteme de gestiune a stocurilor, conectate cu rezervoarele de carburanți, care să permită monitorizarea mișcării produselor energetice și determinarea în orice moment a cantităților intrate, ieșite, precum și a stocurilor, pe fiecare tip de produs energetic și furnizor; să fie dotate cu un sistem de supraveghere video a rezervoarelor, a zonelor de descărcare și încărcare și a plăcuțelor de înmatriculare a mijloacelor de transport care asigură aprovizionarea. Stocarea imaginilor înregistrate se face pe o durată de minimum 20 de zile. Sistemul de supraveghere trebuie să funcționeze permanent, inclusiv în perioadele de nefuncționare a depozitului angro, chiar și în condițiile întreruperii alimentării cu energie electrică de la rețeaua de distribuție.

Stimați cititori, îndeplinirea acestor condiții draconice se poate realiza doar cu cheltuieli uriașe, care nu sunt în interesul economiei și consumatorilor, ci al Fiscului. Acum înțelegeți de ce benzina și motorina se scumpesc la pompele din România, în ciuda scăderii cotațiilor petroliere de pe piața internațională, de ce prețurile carburanților sunt mai mari în România decât oriunde în Uniunea Europeană? 

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7239 secunde