€ 4.7315
£ 5.2727
$ 4.2103

Mai multe ştiri online:

România datornicilor și a executărilor silite

Ştire online publicată Miercuri, 30 Iulie 2014. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN
r De ce ar trebui preluată recuperarea creanțelor fiscale de către executorii judecătorești

De la declanșarea crizei economice, numărul persoanelor fizice și juridice aflate în imposibilitatea de a-și achita datoriile către bănci, terți, bugetele centrale și ale administrațiilor locale a crescut exploziv. Spre exemplu, ponderea creditelor neperformante în totalul împrumuturilor acordate a sporit de la 0,95%, în iunie 2008, la 10,95%, în iunie 2012, și la 14,43%, în iunie 2014.

Pe listele de datornici la bugetul de stat, actualizate de ANAF la

19 iunie 2014, figurau 140.850 de agenți economici, reprezentând 13,21% din totalul celor activi. Marea majoritate a acestora au fost executați silit de Fisc. Situația nu diferă în cazul bugetelor de asigurări sociale, de sănătate și de șomaj.

Fenomenul insolvenței are, la rândul său, o dinamică îngrijorătoare. Potrivit statisticilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, în 2010 au intrat în insolvență 9.357 agenți economici, în 2012 - 26.897 agenți economici, iar în primele cinci luni din 2013 - 12.747 societăți.

Pe fondul acestor evoluții, instituția executărilor silite joacă un rol tot mai important în economie și societate. Până în 2012, pe lângă executorii judecătorești și cei fiscali, existau executori bancari, executori ai Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, executori ai cooperativelor de credit și executori ai instituțiilor financiare nebancare (categorie din care fac parte casele de ajutor reciproc și cele de amanet).

Începând din 2012, numai executorii judecătorești au dreptul de a executa creanțele născute din raporturile civile, bancare și comerciale. Această schimbare a contribuit la mai corecta aplicare a legii, la apărarea deopotrivă a drepturilor celor implicați în procesul de executare silită: creditori și debitori.

Recuperarea creanțelor fiscale și parafiscale continuă să fie apanajul ANAF și al primăriilor. Executorul judecătoresc Adrian Stoica este susținătorul preluării lor de către o entitate unică. „În foarte multe țări civilizate - spune el -, executorul judecătoresc este singura autoritate ce duce la îndeplinire măsurile de executare silită, fie că este vorba de creanțe civile, comerciale ori fiscale. El reprezintă autoritatea statului. Executarea unei creanțe este, în esență, un act de justiție, realizat în baza dreptului constituțional la proprietate. Legea fundamentală prevede, însă, că proprietatea este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. În cazul executării silite, aceasta se traduce astfel: executorul trebuie să fie imparțial, să recupereze creanța (care este proprietatea privată a băncii, cooperativei de credit, casei de amanet sau bugetului de stat), fără să aducă la sapă de lemn datornicul, făcându-l să-și piardă, pe nimic, proprietățile. Executorul judecătoresc poate fi tras oricând la răspundere pentru eventuale deficiențe în aplicarea procedurii, ceea ce nu se poate întâmpla în cazul reprezentanților ANAF ori ai administrațiilor locale.”

Dacă sistemul s-ar aplica și în România, ANAF și administrațiile locale ar fi degrevate de o serie de cheltuieli, afirmă Adrian Stoica. Iată un exemplu: în prezent, ANAF consumă importante resurse bănești și de forță de muncă pentru executarea unor creanțe de câțiva lei. Dar costurile executării silite întrec de zece - douăzeci de ori valoarea creanței. Cazurile de acest gen fiind numeroase, fenomenul a fost analizat în repetate rânduri la nivel de guvern, dar fără niciun rezultat. Practica păguboasă a continuat. Fiscul arată cu degetul spre sistemul informatic: numai el este de vină că se emit decizii de executare silită fără a se ține cont de raportul creanță - costuri de recuperare.

„Creditorul trebuie să aibă o limită minimă în cazul pretențiilor sale. Niciun executor judecătoresc nu s-ar apuca să execute creanțe de un leu, așa cum face Fiscul” - afirmă Adrian Stoica.

În prezent – spune el -, numărul firmelor ce fac obiectul executărilor silite este pe un trend ascendent. „Multe dintre dosarele de executare silită rămân fără obiect, întrucât debitorii nu au oferit garanții executabile și nici nu au bunuri și venituri de executat. Cel mult jumătate dintre dosarele primite de executorii judecătorești pot fi rezolvate cu succes, respectiv cu recuperarea creanțelor.”

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7575 secunde