REVOLTĂTOR. BULGARII ne iau calcanul de sub nas

România practică un pescuit maritim de subzistență. Cantitățile de pește livrate pe piață sunt cu mult sub nivelul resurselor, astfel că acest sector are o contribuție redusă la satisfacerea cererii interne și aproape inexistentă la export. Cauzele sunt numeroase. Agenții economici din domeniu sunt slab capitalizați, navele sunt extrem de puține, ambarcațiunile sunt vechi și de capacitate mică, tehnologiile moderne de pescuit pătrund mult prea lent, iar costurile de producție se mențin ridicate.

În urmă cu patru - cinci ani, flotila pentru pescuitul de larg cuprindea 14 nave maritime bătrâne și hârbuite. Au dispărut și alea, scoaterea lor din exploatare fiind finanțată de Uniunea Europeană. Procesul de înlocuire cu altele noi este, însă, de lungă durată. Astăzi, România are în exploatare doar două nave, importate din Turcia, iar o a treia va fi adusă în 2013, spune Simion Nicolaev. Ca urmare, baza o reprezintă pescuitul costier, realizat cu ambarcațiuni mici și mijloace tradiționale.

Institutului Național de Cercetări Marine "Grigore Antipa" solicită, de vreo 17 ani, Ministerului Agriculturii să promoveze o politică națională în domeniul pescăresc, începând de la capturarea, până la preluarea, prelucrarea și vânzarea peștelui. Pe hârtie, ea există de mai multă vreme. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a angajat să modernizeze portul pescăresc Midia, să deschidă o piață de pește la Năvodari și cinci puncte de descărcare a peștelui, care să servească și ca adăposturi pentru pescarii de la Marea Neagră. Dar nimic din toate aceste proiecte nu s-a realizat. Pe de altă parte, ideea unui port pescăresc unic, la Midia, pentru toți pescarii de la malul mării este falimentară, căci ar duce la pierderi mari de timp și la consumuri uriașe de carburanți.

"Noi nu am fost de acord cu crearea unui asemenea port, ci cu dane specializate în porturile existente: Sulina, Midia și Mangalia" - relatează șeful institutului. România nu numai că nu are capacitatea să-și exploateze re-sursele de pește, dar este în pericol să rămână fără ele. "Începând din acest an, ne confruntăm cu un risc foarte mare: Bulgaria revendică dreptul de a accesa resursele de calcan din apele comunitare, respectiv la peste 12 mile marine de coastă, și să pescuiască alături de pescarii români. Apare pericolul supraexploatării calcanului. În apele bulgărești, această specie nu prea mai există, pentru că a fost supraexploatată" - a declarat Simion Nicolaev.

Argumentul principal al bulgarilor este că românii nu au nave de pescuit. Ori, tocmai din această cauză cantitățile de calcan din apele românești ale Mării Negre s-au menținut constante. De-a lungul anilor, capturile românești de calcan au avut următoarea evoluție, cu mult sub resursele existente: 2008 - 47,1 tone; 2009 - 49 tone; 2010 - 48 tone; 2011 - 43 tone.