Reînființați flota maritimă comercială sub pavilion românesc!

Începând din anul 2009, „Mangalia“ și „Eforie” sunt în conservare. Nu mai sunt apte de navigație, fiind depășite fizic și moral. Sunt ultimele vestigii ale unei flote maritime comerciale, care la 1 ianuarie 1989 avea 301 nave maritime, cu o capacitate de transport de 6.185.000 tdw.

Oare de ce sunt păstrate, în loc să fie trimise la fier vechi? Probabil pentru a ne reaminti, în fiecare zi, că România este unica țară din lume care și-a distrus cu mâna ei, pe timp de pace, flota maritimă comercială și cea de pescuit oceanic.

Va mai avea țara noastră, vreodată, o flotă maritimă comercială? Am căutat răspunsul în programul de guvernare pe anii 2020 – 2024. Vă spun cu mâna pe inimă, stimați cititori, oricât l-am cercetat, oricât l-am frunzărit, n-am găsit niciun cuvințel care să pomenească de flotă.

Dar nu m-am dat bătut și am cercetat „Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007-2013 și 2020, 2030”, adoptată în martie 2008 și transmisă de la un guvern la altul. Nici acolo n-am găsit nimic. Este clar: pentru guvernanții români subiectul „flotă maritimă comercială” nu mai există!

Stimați cititori, în anul 2020, pe 22 iulie, în timpul vizitei pe care premierul de atunci, Ludovic Orban, o efectua în Șantierul Naval Constanța, i-am pus întrebarea la care de 20 de ani aștept un răspuns din partea guvernanților români. „Domnule prim-ministru, anul acesta se împlinesc 45 de ani de la construcția primei nave de mare tonaj în Șantierul Naval Constanța, mineralierul de 55.000 tdw . Atunci, România a intrat în rândul constructorilor de nave de mare tonaj ai lumii. Când vom mai vedea nave construite pentru o flotă maritimă comercială cu pavilion românesc? Avem șantiere navale, porturi, navigatori, servicii pentru domeniul naval; când vom avea și o flotă maritimă comercială românească?”

„Problematica shipping-ului este foarte complexă și presupune foarte multe aspecte. Nu pot să vă dau un răspuns – s-a scuzat premierul. Sigur că regret că ne-am pierdut flota comercială, regret că nu este nicio companie care să aibă nave sub pavilion românesc, cu capital românesc, care să poată să realizeze transportul naval de marfă, dar sunt convins că vor exista inițiative private, astfel încât să ne dezvoltăm și în acest domeniu. De afaceri în domeniul acesta trebuie să se apuce oameni care au experiență.”

Într-adevăr, așa este! Dar ceea ce a omis să spună Orban este faptul că Guvernul și Parlamentul României au datoria să creeze cadrul legislativ și fiscal care să încurajeze inițiativele private din domeniul shipping-ului, așa cum au procedat multe state europene sau din afara spațiului comunitar.

De-a lungul anilor, în calitate de redactor al ziarului „Cuget Liber”, am fost un susținător înfocat al proiectului de reînființare a unei flote comerciale sub pavilion românesc. Prin numeroase articole, am încercat să mențin viu interesul comunității maritime și al opiniei publice pentru acest demers de interes național, să determin autoritățile statului să acționeze.

N-am fost singur. Printre cei ce susțin ideea reînființării flotei maritime comerciale sub pavilion românesc se numără clc. Laurențiu Mironescu și întreaga Ligă Navală Română, clc. Adrian Mihălcioiu - președintele Sindicatului Liber al Navigatorilor și șef al Inspectoratului ITF România, dr. ing. Ovidiu Sorin Cupșa - directorul Centrului Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale – CERONAV și ambasador al Organizației Maritime Internaționale, precum și mulți alți reprezentanți ai comunității maritime românești.

În septembrie 2019, trei organizații reprezentative ale transporturilor maritime - Liga Navală Română, Organizația Patronală „Constanța Port Business Association” și Sindicatul Liber al Navigatorilor - au adresat președintelui Klaus Iohannis, premierului Viorica Dăncilă și ministrului Transporturilor, Răzvan Cuc, o scrisoare prin care le solicitau să salveze sectorul naval. Printre altele, semnatarii propuneau „înființarea unei companii naționale de transport maritim de importanță strategică”.

Pe 23 septembrie 2019, de la tribuna Parlamentului României, senatorul constănțean Ștefan Mihu a adresat o interpelare miniștrilor Transporturilor și Finanțelor Publice, solicitând reînființarea flotei maritime comerciale a României.

Apoi, în ședința de audiere a ministrului transporturilor, Lucian Bode, care a avut loc pe 1 noiembrie 2019, deputatul Mircea Banias a cerut reînființarea Serviciului Maritim.

Demersurile concertate ale reprezentanților comunității navale și ale politicienilor constănțeni începuseră să dea roade. În ultimele luni ale anului 2019, sub coordonarea secretarului de stat Marius Humelnicu, a fost constituit un un grup de lucru format din specialiști ai Ministerului Transporturilor, Autorității Navale Române și CERONAV, la care au fost cooptați și alți specialiști din sectorul naval, în vederea elaborării și inițierii legislației pentru crearea unei flote comerciale sub pavilion românesc. Efortul lor s-a concretizat într-un proiect de lege, care urma să obțină acordul Consiliului Concurenței și al Ministerului de Finanțe, pentru a-și urma drumul spre Parlamentul României.

Proiectul de act normativ propune, printre altele: introducerea impozitului pe tonajul navelor ce vor fi atrase sub pavilionul României; angajarea în procent de 50% de personal navigant românesc sau din state membre UE; preluarea de cadeți români la bordul navelor.

Între timp, guvernele s-au schimbat de două ori, iar proiectul reînființării flotei maritime comerciale românești a fost abandonat.

x x x

Dragi români, dacă vreți cu adevărat ca transportul naval să renască, porturile să devină mai atractive pentru fluxurile de mărfuri, iar România să aibă din nou o flotă maritimă comercială, vă îndemn să folosiți toate mijlocele legale de influență și presiune asupra Președinției, Guvernului, Ministerului Transporturilor, Parlamentului și partidelor politice! Bombardați-le cu luări de poziție în presă, pe rețelele de socializare, cu petiții și scrisori! Amintiți-le faptul că problema navală este o chestiune de importanță capitală pentru România, o problemă de securitate economică și socială, de securitate națională!