Rătăciți prin reforma fiscală

"Domnule, cel mai greu îmi este să fiu contribuabil corect. Nu banii pentru plata taxelor și impozitelor constituie problema, ci completarea afurisitelor astea de declarații fiscale. Le-au complicat în așa hal finanțiștii noștri, încât doctor în economie de-ai fi și tot îți prinzi urechile în ele", mi s-a plâns prietenul meu, Maxi.

I-am răspuns pe un ton superior: "Amice, n-ai de ce să-ți mai faci sânge rău. Uite, Ministerul Finanțelor Publice și-a dat seama cât de greu îți este să completezi Declarația 200 privind ve-niturile persoanelor fizice și a lansat, chiar ieri, pe pagina sa de Facebook, un ghid explicativ, care cuprinde instrucțiuni de completare. În luna aprilie a mai publicat un ghid informativ despre impozitul pe clădiri datorat persoanelor fizice."

Spunându-i toate acestea, l-am privit triumfător, așteptând să-l văd căzând pe spate de fericire. Dar el, cârcotaș de profesie, s-a apucat să cârtească mai abitir: "Păi, Ioane, asta echivalează cu o recunoaștere din partea Fiscului că declarațiile astea sunt extrem de complicate și că bietul contribuabil nu se poate descurca fără un ghid, fără instrucțiuni de completare. Întrebarea e: de ce nu le simplifică? Un formular simplu, care să cuprindă doar venitul realizat și impozitul achitat l-ar înțelege tot omul, fără să fie nevoie de instrucțiuni. Or, ăștia nu numai că au complicat al dracului de rău declarațiile, punându-ne pe noi, plătitorii de taxe și impozite, la muncă, dar ne obligă și la cheltuieli suplimentare. Adică eu, contribuabilul român, pentru a putea să îmi declar veniturile, sunt de-acum nevoit să-mi cumpăr un computer, să fac un contract cu un furnizor de Internet, să iau lecții de inițiere în informatică, să-mi deschid un cont de Facebook și să pierd timpul cu căutarea și citirea ghidului. Păi, spune-mi și mie, îmi plătește cineva pentru timpul pierdut, îmi decontează cineva cheltuielile cu aceste investiții… fiscale?"

Am simțit acru pe gât. Cârcotașul ținea morțiș să-mi zdruncine încrederea în reforma noastră fiscală, începută în urmă cu vreo… 26 de ani. Cătrănit de supărare i-am reproșat: "Măi, Maxi, dacă firmele, săracele, care au de completat zeci de declarații pe an, nu se plâng, tu faci ditamai tărăboiul pentru o simplă declarație?"

Mai bine mi-aș fi înghițit limba, căci atât i-a trebuit. Amicul s-a dezlănțuit, de parcă s-ar fi aflat la tribuna Parlamentului: "Ioane, sistemul fiscal românesc are la bază prejudecata că activitatea de contabilitate din cadrul societăților comerciale se organizează în interesul statului. Este total greșit. Contabilitatea trebuie să servească, în primul rând, agentului economic. Ea este instrumentul care îl ajută în buna gestionare a afacerii, în atingerea scopului: vânzarea produselor sau serviciilor pe piață și obținerea unui profit cât mai mare.

Satisfacerea intereselor statului este subsidiară. Taxele și impozitele nu pot fi achitate, dacă agentul economic nu își îndeplinește scopul.

Statul a deturnat contabilitatea firmelor de la rolul său fundamental, aservindu-și-o. A obligat-o să se complice, să se birocratizeze, să devină un scrib care ține evidența zecilor de taxe, impozite, contribuții și tarife percepute de stat.

Sistemul contabil actual este extrem de greoi și foarte costisitor. La nivel național, sute de mii de contabili și economiști sunt mobilizați pentru a plimba datele financiar-contabile prin circa 400 de conturi contabile, pentru a produce, lună de lună, mii de tone de evidențe, rapoarte, note de justificare, declarații, borderouri, balanțe. E o pro-ducție care nu hrănește pe nimeni, și nu ține de cald nimănui. E o risipă imensă de resurse materiale și umane, pe care în ultimă instanță o suportă consumatorul final.

Apropo, mai știe cineva câte taxe, impozite, contribuții și obligații parafis-cale avem la această oră? Autoritățile evită să facă public numărul lor. În România, reforma fiscală se face de 26 de ani, iar rezultatul este creșterea continuă a birocrației fiscale. Numărul impozitelor, contribuțiilor și taxelor fiscale și parafiscale se menține ridicat, în vreme ce Fiscul inventează noi declarații fiscale obligatorii și le complică pe cele vechi. Ce să spun, ne face un mare hatâr că ne pune la dispoziție ghiduri și instrucțiuni de completare!"

În clipa în care și-a terminat tirada, am simțit că încrederea mea de ne-zdruncinat în reforma fiscală se fisurase amarnic. Așa-mi trebuie, cine dracu’ m-a pus să discut cu Maxi!?