Productivitatea muncii din portul Constanța e plină de mistere și miracole

Studiul economico-financiar privind evoluția activității de operare în portul Constanța, realizat de cotidianul "Cuget Liber", a ajuns la final. Pe parcursul a trei ediții am analizat activitatea a 28 de agenți economici. Am văzut că, în 2016, veniturilor obținute de operatorii din portul Constanța au scăzut pentru al patrulea an la rând, fiind și sub nivelul celor din 2008, cu 9,37%. În schimb, portuarii stau bine din punct de vedere al profitabilității. Pe ansamblu, cele 28 de companii au realizat, în 2016, un excedent brut de 208.205.288 lei (46.362.627 euro). Rezultatul este superior cu 17,93% celui din 2015 și cu 16,82% celui din 2008.

Pe de altă parte, hemoragia de locuri de muncă nu se mai oprește. Dacă în 2008, ultimul an al creșterii economice dinaintea crizei, respectivii operatori au avut împreună 5.527 de lucrători, în 2016 au rămas cu doar 4.183 de angajați.

Astăzi, vom vedea cum a evoluat productivitatea muncii în industria portuară.

În cazul celor 28 de operatori portuari care fac obiectul studiului nostru, am calculat productivitatea anuală ca raport între veniturile totale obținute de aceștia și numărul mediu de salariați pe care l-au raportat. Altfel spus, valoarea obținută pentru o companie ne arată cât venit a produs, în medie, un lucrător, în decurs de un an, sau care este productivitatea pe cap de angajat. 

În 2008, un lucrător din sectorul de operare al portului Constanța realiza, în medie, o producție de 225.388 de lei. Criza economică a obligat operatorii portuari să reconsidere cheltuielile, inclusiv cele cu forța de muncă, să închidă robinetele pierderilor, să reorganizeze activitatea și să renunțe la o parte din lucrători. Accentul a căzut pe calitatea serviciilor și eficiență. 

Pe de altă parte, perioada recesiunii a fost folosită de portuari pentru investiții majore, în special în sectorul cerealier. Se poate spune fără să greșim că perioada 2009 - 2016 reprezintă ani de progres tehnologic și de creștere a infrastructurii sectorului de operare a mărfurilor, din portul Constanța.

Toate acestea au făcut ca productivitatea anuală a muncii să crească până la 291.177 de lei pe lucrător, în 2015, pentru a coborî la 276.841 lei, în anul următor. În 2016, productivitatea muncii era mai mica cu 4,92% decât cea din 2015, ca urmare a diminuării traficului de mărfuri și, implicit, a veniturilor, dar mai mare cu 22,83% față de nivelul atins în 2008. 

Dintre cele 28 de companii aflate sub lupa studiului, 20 au înregistrat creșteri de productivitate, în 2016 față de 2015. Eficiența muncii a scăzut doar în opt cazuri.

Studiul a pus în evidență existența unor mari diferențe de productivitate între operatorii portuari. Un pluton de șase companii - Canopus Star, North Star Shipping, Kronospan Zona Liberă Constanța, Silotrans, Kirazoglu Corporation și Chimpex - se detașează de restul companiilor portuare, prin indici de productivitate de înalți. 

Iată, compania Canopus Star, specializată în operarea cerealelor a înregistrat o productivitate de 3.206.405 lei pe lucrător, mai mare cu 218,06% decât în 2008, și cu 9,54% față de 2015.

Până și industrii de vârf, precum cea auto (care folosește linii de producție automatizate și robotizate) ori industria petrolului nu pot visa la un asemenea nivel de eficiență a muncii. 

În 2016, lucrătorul mediu de la Automobile Dacia SA a avut o productivitate de numai 1.516.194 lei, de 2,11 ori mai mică decât a docherului de la Canopus Star, iar cel de la OMV Petrom SA, de 978.899 lei, adică de 3,27 ori mai mică. 

Eu nu pot oferi vreo explicație rațională pentru aceste diferențe miraculoase, pentru că nu am suficiente informații. De aceea prefer să le consider unul dintre misterele capitalismului românesc. 

Precizare metodologică

Pentru cititorii nefamiliarizați cu noțiunea "productivitate a muncii" trebuie precizat că aceasta este definită ca "eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat". Despre un lucrător care produce 1.000 de cuie pe oră se spune că este de 10 ori mai eficient sau mai productiv decât cel ce produce 100 de cuie identice, în aceeași unitate de timp. 

În practică, este nevoie să se compare eficiența lucrătorilor care realizează produse și servicii foarte diferite. În acest caz, nu poate fi luat ca termen de comparație produsul fizic. Ca urmare, se recurge la ceea ce au comun toate mărfurile: valoarea. Astfel, productivitatea este exprimată ca raport între veniturile produse de o entitate (lucrător, companie, sector de activitate sau economie națională), într-o unitate de timp (oră, zi, lună, an), raportat la numărul lucrătorilor. La nivel macroeconomic, productivitatea se măsoară ca raport între produsul intern brut (care se exprimă valoric) obținut într-un interval de timp și numărul mediu al lucrătorilor din respectiva economie. Astfel, poate fi comparată productivitatea românului cu cea a americanului sau a germanului cu a rusului. 

Trebuie făcută o precizare. Productivitatea măsurată prin raportarea la valoarea mărfurilor nu depinde doar de capacitatea productivă a lucrătorilor, a mașinilor și instalațiilor cu care ei operează, ci și de ceea ce se întâmplă pe piață, de evoluția prețurilor și tarifelor. Peste noapte, activitatea unei companii devine mai eficientă doar pentru că a reușit să încheie un contract avantajos, care îi permită să vândă aceeași cantitate de produse la un preț mai bun.