Privatizări cu frâna trasă

211
Privatizări cu frâna trasă - privatizarecufranatrasa-1475599692.jpg

Articole de la același autor

În anii ’90, cea mai puternică instituție a statului român era Fondul Proprietății de Stat. Regimul Iliescu îi dăduse pe mână întreaga economie în administrare și să o privatizeze. La nașterea ei, deputații din Adunarea Constituantă (așa se numea Parlamentul României la acea vreme) susțineau că instituția își va încheia misiunea în decurs de 10 ani și va dispărea. 


Transferul unităților economiei naționale din subordinea ministerelor în administrarea unei instituții fără istorie, fără specialiști și puternic politizată s-a dovedit a fi cea mai gravă eroare din istoria țării. FPS a reușit, în scurt timp, să aducă ramuri întregi ale economiei în pragul falimentului. "Agamanii" (clienții politici care erau numiți în adunările generale ale acțio-narilor și consiliile de administrație ale între-prinderilor, pentru a trage șforile) și "căpușele" (afacerile clientelei de partid, care secătuiau bugetele întreprinderilor de stat) sunt creația acestei instituții.


FPS a fost, de asemenea, un foarte prost vânzător. Multe dintre companiile și activele din patrimoniul statului au fost vândute la prețuri de nimic sau date pur și simplu pe gratis, cum am relatat, la momentul potrivit în cotidianul "Cuget Liber". Existența "miliardarilor de carton", a îmbogățiților tranziției, i se datorează acestei instituții. Aceasta explică de ce partidele care s-au perindat la putere s-au bătut să obțină controlul asupra FPS. 


Din decembrie 1992 până la sfârșitul lui decembrie 2014, instituția a vândut 7.465 de întreprinderi din industrie, construcții, comerț, transport, activități financiare și tranzacții imobiliare, din care: 340 mari, 1.646 mijlocii și 5.479 mici, cu 1,7 milioane de angajați. Pentru această avere națională a încasat un mezelic de… 7,029 miliarde de lei. Printre ultimele firme constănțene privatizate (în 2014) se numără Ameropa Grains SA și Dobromin SA.


Nici misiunea de urmărire a respectării obligațiilor asumate de cumpărători prin contractele de privatizare nu și-a îndeplinit-o FPS. Drept rezultat, multe fabrici privatizate au fost demolate și vândute la fier vechi, iar terenurile lor au devenit obiectul unor prospere afaceri imobiliare. 


Instituție extrem de politizată, FPS a fost obiectul a numeroase scandaluri de corupție. Marele noroc al conducătorilor ei din acele timpuri este că România nu era încă stat de drept, că Justiția și organele de urmărire penală erau aservite Puterii și că DNA nu exista. 


Reducerea portofoliului de întreprinderi al FPS, dar și renumele prost dobândit i-au determinat pe guvernanți să-i schimbe în mod repetat numele, mai întâi în AVAB (din 1998), apoi în APAPS (din 2000), AVAS (din 2004), pentru ca din 2012 și până în prezent să se numească AAAS, adică Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. Drept dovadă a ineficienței acestei instituții în administrarea și privatizarea companiilor  de stat, multe dintre ele au fost luate din portofoliul său și trecute în coordonarea unor ministere.


După 25 de ani, procesul de privatizare este departe de a se încheia. La 30 iunie 2016, în administrarea AAAS se aflau 549 de societăți, din care 289 privatizabile (doar opt fiind cu capital majoritar de stat) și 260 neprivatizabile. 


În primele șase luni ale acestui an, AAAS a încheiat un singur contract de privatizare și a pregătit documentația pentru alte 11 firme. Pentru șase dintre acestea nu a găsit cumpărători. La alte șase societăți a majorat capitalul social, astfel că la trei dintre ele a devenit acționar majoritar. 


La data de 30 iunie 2016, instituția monitoriza post-privatizare 2.480 de contracte. Tot în acest an a fost deschisă procedura de insolvență pentru 93 de debitori ai AAAS și a fost închisă pentru alți 201. 


E mult prea puțin pentru o instituție a cărei schemă de personal include un președinte, trei vicepreședinți, opt directori, cinci șefi de serviciu, doi șefi de birou și o armată de consilieri juridici, experți și inspectori, în total 220 de posturi.


În 2015, conform bugetului de venituri și cheltuieli stabilit prin hotărâre de guvern, AAAS avea obligația să realizeze venituri totale de 162 de milioane de lei, din care 134,6 de mili-oane de lei din administrarea și privatizarea participațiilor statului și 27,4 milioane de lei din valorificarea activelor statului. Știți cât a rea-lizat? Doar 14,10% din veniturile programate, respectiv 22,842 milioane de lei. În cazul veniturilor din administrarea și privatizarea participațiilor statului, situația a fost chiar mai gravă. Încasările au fost de numai 1,955 mili-oane de lei, respectiv 1,48% din prevederea bugetară.


Dacă o întreprindere privată ar fi încheiat anul cu un asemenea bilanț catastrofal, conducerea ei ar fi fost imediat concediată. Dar la stat lu-crurile stau cu totul altfel. 


Pentru anul 2016, bugetul de venituri și cheltuieli a fost mult diminuat. AAAS trebuie să realizeze venituri totale de 85,435 milioane de lei, din care 64,115 de milioane de lei din administrarea și privatizarea participațiilor statului și 21,320 milioane de lei din valo-rificarea activelor statului. Pentru a realiza aceste venituri are programate cheltuieli de… 85,435 milioane de lei, la nivelul încasărilor. Cu o singură privatizare în decurs de șase luni, este greu de crezut că prevederile bugetare vor fi realizate. 


Se pune întrebarea dacă AAAS mai servește obiectivului pentru care a fost înființată și a cărei realizare ar trebui să ducă la dispariția ei. După cum decurg lucrurile, este tot mai evident că interesele angajaților săi, care ar fi fericiți să iasă la pensie din aceeași unitate, au devenit mai importante pentru instituție. Cu "performanțele" realizate până în prezent, AAAS nu va reuși să își încheie misiunea în următorii o sută de ani.


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Marţi, 15 Octombrie 2013
Stire din Economie : Privatizarea CFR Marfă A EȘUAT
Pagina a fost generata in 0.3508 secunde