Portuarii au câștigat că n-au ascultat de japonezi

În primele cinci luni ale anului 2013, portul Constanța a derulat 3.110.429 tone de cereale, cu 39,81% mai puțin decât în aceeași perioadă a anului precedent. Având în vedere producțiile bune din România, Serbia, Ungaria și Bulgaria, sunt șanse mari ca până la finele lui 2013 să se ajungă cel puțin la nivelul traficului din anul precedent. În 2012, prin portul Constanța au trecut 13,364 milioane tone de cereale și semințe uleioase.

Relansarea traficului de grâne coincide cu un eveniment care, cu certitudine, va influența agricultura românească și exportul de produse agricole prin portul Constanța. Este vorba de punerea în dezbatere publi-că a documentului intitulat "Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014 - 2020 - 2030", elaborat de Comisia prezidențială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România.

Potrivit acestuia, România ar putea să exporte produse alimentare în valoare de 40 până la 50 de miliarde de euro, dacă va reuși să pună în valoare resursele de care dispune în sectorul agricol. Spre com-parație, în 2012, totalul exporturilor sale a fost de 53 de miliarde de euro.

Am convingerea că vom învăța să profităm de posibilitățile de invidiat oferite de pământul generos al României - chiar dacă nouă, locuitorilor acestei țări, ne va lua ceva mai mult timp să ne organizăm și să fim eficienți -, că vom reuși să atragem cele 20 de miliarde de euro pe care Comisia Europeană ni le pune la dispoziție în intervalul 2014 - 2020, pentru agricultură și dez-voltare rurală.

Portul Constanța va avea cel mai mult de câștigat, dacă România va redeveni ceea ce a fost în perioada interbelică: grânarul Europei.

Documentul amintit menționează faptul că tendința de creștere a exporturilor agroalimentare se manifestă deja. Ele au sporit de 3,6 ori în perioada 2007-2012, atât pe piața unică a UE, cât și pe terțe piețe.

Un alt aspect care interesează portul Constanța este cel referitor la bursele de mărfuri. "În prezent, prețul cerealelor din bazinul Mării Negre este al doilea pol de stabilire a prețului pentru cereale și oleaginoase din emisfera nordică, după Chicago. Dacă la Chicago avem o cotație a cerealelor la bursă, pentru cerealele din bazinul Marii Neagre nu avem așa ceva. Astfel, cei mai avantajați de lipsa unei cotații a cerealelor sunt în primul rând companiile transnaționale care controlează comerțul cu cereale în această zonă, dar și ceilalți cumpărători locali de cereale, iar cei mai defavorizați sunt fermierii care nu beneficiază de tranzitivitatea prețului internațional al cerealelor și vând, cel mai adesea, cerealele la orice preț de la capătul tarlalei" - se arată în raport.

Într-un articol publicat în august 2011, îmi exprimam opinia că: "Locul unei burse de cereale care să conteze cu adevărat pe piața Mării Negre și a Europei Centrale și de Est nu poate fi decât în portul Constanța. Ideea se sprijină pe numeroase argumente geografice și economice. Spre deosebire de porturile fluviale, care de acum încolo își propun să construiască silozuri, Constanța deține un excedent de infrastructură de depozitare și de operare, nu doar în raport cu exporturile agricole românești, ci și cu cele ale Serbiei, Ungariei și Bulgariei. Capacitate de depozitare autorizată este de 926.600 tone, reprezentând 45,44% din cea a județului și 5,72% din cea a țării."

Am convingerea că viitorul portului Constanța este legat, în primul rând, de comerțul cu produse agricole și alimentare. Nu mă refer doar la cereale și semințe uleioase. În următorul deceniu, România va ajunge să-și asigure, din producția proprie, necesarul de legume, fructe, conserve, carne, preparate din carne, lapte și brânzeturi, dar să livreze și importante cantități pentru export. Sunt destule fapte și argumente care sprijină această idee.

Portul Constanța, dar și porturile de la Dunăre ar trebui să parieze pe agricultură și să investească, în continuare, în silozuri și magazii de cereale, în capacități de depozitare dotate cu instalații de frig și refrige-rare. Desigur, investițiile trebuie realizate cu prudență și pe măsură ce se produc schimbările în agricultură.

Mă aștept ca viitorul master plan al portului Constanța să trateze foarte serios problema traficului de cereale, să estimeze mai precis potențialul de creștere pe acest segment, pentru a orienta corect investițiile private.

Vechiul master plan, realizat de japonezii de la JICA, a păcătuit în multe privințe, inclusiv în previziunile privind traficul de cereale. Pentru 2010, prognozase un trafic de 6,3 milioane tone, iar pentru 2020, de 8,5 milioane tone. Astăzi, putem spune că previziunile au fost pesimiste. Traficul de cereale și semințe uleioase s-a ridicat la 13,821 milioane tone, în 2010, la 11,458 milioane tone, în 2011, și 13,364 milioane tone, în 2012. Dacă privații ar fi ținut cont de previziunile japonezilor, unele dintre silozurile de astăzi n-ar fi existat.